„Astfel dar, după cum am primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa și să umblaţi în El.“ Coloseni 2:6.
Când noi venim la Isus pentru iertare, El este în stare să ne accepte aşa cum suntem în virtutea jertfei pe care El a făcut-o în dreptul nostru la Calvar. Dacă noi venim în fiecare zi înaintea Lui, El va continua să ne accepte şi să ne asigure continuitatea mântuirii. Odată ce am venit la El şi am acceptat mântuirea Lui, noi trebuie să ne dăm seama că metoda prin care rămânem lângă Hristos şi creştem în harul Său este aceeaşi metodă prin care L-am primit la început – şi anume că cel neprihănit va trăi prin credinţă.
Ce înseamnă a trăi prin credinţă? Pentru a putea da răspuns la această întrebare noi trebuie să ne reamintim ce înseamnă adevărata credinţă. Credinţa este ceva mai adânc decât numai o înţelegere intelectuală a adevărului, o încuviinţare. Ea implică încrederea într-o Persoană, în cineva pe care am ajuns să-L cunoaştem în mod personal şi despre care am tras concluzia că este demn de toată încrederea. Credinţa este întotdeauna spontană, şi este rezultatul natural al legăturii cu Hristos.
Aceasta nu înseamnă că ascultarea nu este necesară. Ascultarea este o cerinţă Ea este importantă Ea este esenţială. Credinţa şi faptele vor coexista în viaţa credinciosului. Dar noi trebuie să înţelegem cum se realizează aceasta. Să luăm aminte la înţelesul cuvântului „prin”. Ce înţelegem când vorbim despre a trăi prin credinţă? Înţelegerea obişnuită a cuvântului „prin”, se referă la metodă. Eu trimit o scrisoare prin avion. Eu îmi câştig existenţa prin a munci
Adevărul biblic este că aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă vor şi trăi prin credinţă Trăirea vieţii creştine se realizează prin aceleaşi mijloace prin care ea (viaţa de credinţă) a început. „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” Numai prin credinţă vom fi noi în stare să păzim poruncile lui Dumnezeu. Ascultarea prin credinţă este singurul fel de ascultare adevărată care poate exista. „Când Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este privilegiul nostru să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare.” Hristos Lumina Lumii, pag. 668. Să notăm condiţia – când Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu.
Ceea ce ne face acceptabili înaintea lui Dumnezeu nu este a încerca din greu să devenim acceptabili. Tot aşa, noi nu devenim ascultători prin a încerca din greu să dăm ascultare. Atât acceptarea cât şi ascultarea vin ca dar de la Dumnezeu şi sunt primite numai prin credinţă în virtutea legăturii noastre cu El.
