„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Romani 5:19.
Metoda prin care noi trăim o viaţă creştină este aceeaşi metodă prin care am şi început-o: numai prin credinţă. Îndreptăţirea noastră este în realitate numai prin credinţă – acceptarea noastră de către Dumnezeu se bazează în exclusivitate pe primirea meritelor lui Hristos în dreptul nostru. Tot aşa noi trebuie să trăim prin credinţă
Unul din motivele cele mai importante pentru care ascultarea trebuie să fie realizată prin credinţă este că noi suntem păcătoşi şi avem o fire păcătoasă. Noi suntem cu toţii păcătoşi indiferent dacă am făcut vreun „rău” sau nu. Ceea ce ne face păcătoşi nu este păcătuirea în sine ci însăşi naşterea noastră. „Căci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Romani 5:19). Noi suntem păcătoşi pentru că suntem născuţi în această lume a păcatului, şi dacă noi vom păcătui sau nu aceasta este cu totul altceva. Noi suntem păcătoşi. „Inimile noastre sunt rele şi noi nu ni le putem schimba ” Calea către Hristos pag. 18.
Sunt multe texte care ne reamintesc acest lucru. „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar” (cap.3:10). „Dacă zicem că n-avem păcat ne înşelăm singuri” (1 Ioan 1:8). Noi suntem „din fire copii ai mâniei” (Efeseni 2:3). „Ştiu în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească” (Romani 7:18). Noi toţi suntem păcătoşi, şi toţi am fost născuţi păcătoşi.
Probabil că pasajul biblic cel mai limpede în privinţa acestui subiect se găseşte în Ioan 3. Hristos ne spune că pentru a ajunge să vedem împărăţia lui Dumnezeu, noi trebuie să ne naştem din nou. Dacă aceasta este adevărat, atunci trebuie că ceva este în neregulă cu naşterea noastră dintâi. Noi toţi cei ce suntem născuţi în această lume suntem născuţi cu o problemă – noi suntem născuţi despărţiţi de Dumnezeu. Acesta este punctul de bază în privinţa naşterii noastre ca păcătoşi. Noi am fi rămas în această stare pentru veşnicie dacă nu ar fi fost crucea. Dar mulţumită crucii, noi nu trebuie să rămânem despărţiţi de Dumnezeu. El dă fiecărei persoane dreptul de a alege să se nască din nou.
Motivul pentru care studiem acest aspect în legătură cu ascultarea este următorul: dacă inimile noastre sunt rele şi noi nu ni le putem schimba, cum vom putea fi noi în stare să ascultăm? Dacă în noi nu locuieşte nimic bun, cum vom reuşi noi să ascultăm vreodată? Noi nu putem face aceasta! Numai dacă venim la Isus admiţându-ne neputinţa, şi acceptându-L pe El prin credinţă, vom fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.
