„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” 1 Ioan 1:8.
Noi toţi care ne naştem în această lume ne naştem separaţi, despărţiţi de Dumnezeu. Isus ne-a oferit o cale prin care putem fi aduşi înapoi la legătura cu Dumnezeu care a fost întreruptă când Adam a păcătuit.
Primul simptom al separării noastre de Dumnezeu este că noi ne naştem egoişti. Aceasta este problema de bază. Noi toţi suntem egoişti. Din acest egoism izvorăşte tot ceea ce noi numim păcat. Si noi vom rămâne în această stare atâta vreme cât suntem despărţiţi de Dumnezeu. Poate că ar fi bine să medităm la următoarea declaraţie: „Niciunul dintre apostoli sau prooroci nu a pretins vreodată să fie fără păcat. Aceia care au trăit cât mai aproape de Dumnezeu, care ar fi sacrificat propria lor viaţă mai degrabă decât să comită un rău intenţionat, credincioşi pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumină şi putere divină, au recunoscut păcătoşenia naturii lor” – Faptele Apostolilor, pag. 561. Noi suntem păcătoşi pentru că avem o fire păcătoasă, şi vom rămâne aşa până la a doua venire a lui Isus.
Să subliniem faptul că noi suntem păcătoşi din naştere şi că noi vom continua să fim păcătoşi prin firea noastră, până când Isus va veni din nou, indiferent dacă păcătuim sau nu. Când apostolii şi proorocii au recunoscut şi au mărturisit păcătoşenia firii lor, ei nu au declarat prin aceasta că se complăceau în păcat. Când Pavel spune că el este cel dintâi dintre păcătoşi, el nu vrea să spună că păcătuia într-una. Chiar înainte de convertirea lui pe drumul Damascului, Pavel avea un comportament ireproşabil. Convertirea sa nu l-a dus la vreun abrupt declin moral. Însă pe măsură ce s-a apropiat tot mai mult de Isus, el şi-a dat seama tot mai limpede de păcătoşenia firii sale. „Cu cât de apropii mai mult de Isus cu atât îţi vezi mai bine greşelile; pentru că judecata ta va fi mai limpede, nedesăvârşirile tale vor apare în contrast izbitor faţă de natura desăvârşită a lui Isus. Aceasta va fi dovada că amăgirile Satanei şi-au pierdut puterea asupra ta.”- Calea către Hristos pag.64.65.
Numai prin unirea noastră cu Hristos, printr-o continuă legătură cu El, printr-o dependenţă de fiecare moment faţă de puterea Lui, vom putea fi noi făcuţi în stare să ascultăm cu adevărat, în ciuda păcătoşeniei firii noastre.
