„Ca să fie numiţi ‘terebinţi ai neprihănirii’, un sad al Domnului,ca să slujească spre slava Lui.” Isaia 61:3
Noi suntem născuţi păcătoşi, şi noi păcătuim pentru că suntem păcătoşi. Noi nu suntem păcătoşi pentru că păcătuim! Una din dovezile că noi suntem păcătoşi cu toţii este faptul că noi murim cu toţii. Acesta este un fapt de netăgăduit, nu-i aşa? Pe când vorbeam odată despre acest subiect, un profesor universitar mi-a strigat din spatele sălii: „Si păsările mor! Sunt ele păcătoase? Si pisicile mor, sunt ele păcătoase?” Da, sunt! Chiar am auzit doi dintre aceşti păcătoşi luptându-se în pădurea din spatele casei mele în noaptea trecută! Acei păcătoşi aveau patru picioare şi blană, dar care era problema lor? Ei erau egoişti. Mânjitura păcatului a pătruns toate nivelele creaţiunii. Noi trăim într-o lume care poartă povara păcatului împreună cu noi.
Dacă aceasta este starea noastră, dacă inimile, noastre sunt egoiste şi dacă noi suntem păcătoşi prin naştere şi prin fire, cum putem noi spera să putem asculta? Isus a vorbit despre aceasta în Matei 7:16-18: „Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” Dacă un pom bun nu poate aduce roade rele, şi un pom rău nu poate aduce roade bune, cum putem noi spera să ascultăm?
Există un text minunat pe această temă în Isaia 61:3: „Să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, ununtdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi ‘terebinţi ai neprihănirii’, ‘un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.’”
Aşadar Biblia vorbeşte despre terebinţi ai neprihănirii pe care Domnul îi va planta pentru propria Lui slavă. Aceasta este ceea ce ne dă speranţă. Există totuşi posibilitatea ca un pom rău să aducă roadă bună dacă minunea pe care Isus o sugerează în aceste cuvinte ale Scripturii este într-adevăr o realitate. Din cauza unui alt pom, pomul crucii pe care Isus şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre, noi suntem invitaţi să devenim terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului. Si unindu-ne cu El, noi vom fi împuterniciţi să facem fapte de neprihănire şi să aducem roadă bună, roadă care să aducă cinste Numelui Său.
