„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, și nu li se întâmplă nici o nenorocire.” Psalmul 119:165.
Este o realitate uimitoare să constaţi că ceea ce schimbă vieţile noastre este iertarea lui Dumnezeu, mila Sa şi pacea Sa. Pacea a fost cumpărată la cruce. Din pricina crucii, vestea cea bună răsună şi astăzi: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37).
Dacă urmăreşti biruinţa şi tânjeşti după adevărata ascultare, o primă condiție este să înțelegi dragostea şi acceptarea necondiţionată pe care Dumnezeu ţi le oferă. Noi nu căpătăm pace după dobândirea biruinţei, ci noi căpătăm biruinţa prin a primi pacea. Numai acela care are pacea acceptării cu Dumnezeu va putea asculta cu adevărat.
Vorbind despre subiectul ascultării, şi încercând să descoperim ce loc are ascultarea în tabloul mântuirii numai prin credinţă, identificăm cel puţin două pericole. Primul este ca noi să ne concentrăm toată atenţia asupra ascultării. Dacă vom face aşa, ne vom referi la ascultare numai în termenii acţiunilor, comportamentului şi moralităţii exterioare. Făcând aşa, noi vom începe să încercăm a dovedi ascultare pentru a câştiga favoarea lui Dumnezeu. Dacă avem o voinţă tare şi reuşim, noi vom sfârşi prin a ne mândri cu succesul nostru şi a deveni mai egoişti decât oricând. Dacă suntem slabi, nu vom reuşi să îmbunătăţim nici măcar aparenţele, şi vom cădea în descurajare.
Un al doilea pericol este de a trage concluzia că ascultarea nu este nici necesară şi nici posibilă. Făcând aceasta noi uităm că ascultarea sau neascultarea vor constitui problema de bază la încheierea marei lupte dintre bine şi rău (Hristos Lumina Lumii, pag. 763). Făcând aşa noi uităm că aceasta a fost acuzaţia Satanei când el a fost aruncat din ceruri şi a declarat înaintea întregului univers că Dumnezeu a creat legi de care nu se poate asculta. Marea luptă încă nu s-a terminat, şi întrebarea dacă ascultarea este posibilă sau nu aşteaptă încă un răspuns. Dumnezeu declară că ascultarea este esenţială. Satana spune că ascultarea este imposibil de realizat. Fiecare dintre noi trebuie să hotărască pe cine vrea să creadă.
Dacă noi vom veni la Dumnezeu admiţând neajutorarea noastră şi neputinţa noastră în privinţa ascultării de Legea lui Dumnezeu, El ne va da pacea. Si pacea ne va da uşurarea. Pacea aduce de asemenea şi biruinţa. Si biruinţa înseamnă ascultare – singurul fel de ascultare reală.
