„Deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1:17.
Ascultarea vine numai prin credinţă. Si aceia care au fost socotiţi neprihăniţi vor şi trăi prin credinţă. Unul din motivele pentru care ascultarea vine numai prin credinţă, şi numai prin credinţă (şi dacă crezi că am repetat expresia anterioară din greşeală nu îţi dai seama câtă importanţă are această expresie), se găseşte în predica de pe muntele Fericirilor. Aici Isus ne învaţă că nici măcar nu trebuie să comiţi adulter ca să calci porunca a şaptea. Și că poţi să fii un criminal fără să fi omorât pe nimeni. Dacă în inima ta sunt pofte rele şi mânie tu eşti deja vinovat.
Dacă aceasta este adevărat, atunci multe din faptele pe care am dori să le numim ascultare sunt de fapt păcate. Dacă vreau să înşel statul în privinţa taxelor pe care le am de plătit, dar nu mă pot hotărî s-o fac, sunt totuşi un înşelător. Dacă mă simt atras de ideia jefuirii unei bănci, chiar dacă nu am furat în viaţa mea nici măcar 5 bani, sunt totuşi un hoţ. De fapt dacă poftesc alimente nesănătoase, deşi am destulă voinţă ca să refuz să le mănânc, eu sunt un lacom! Să luăm aminte la un comentariu din Sfaturi pentru Dietă şi Hrană, pag. 35: „Oamenii nu vor fi niciodată cu adevărat cumpătaţi până ce harul lui Hristos nu ia loc în inimă. Nici o hotărâre din lume nu va face din tine şi din soţia ta nişte împlinitori ai reformei sanitare. Nici o restricţie pe care ţi-o impui asupra dietei nu va lecui apetitul tău bolnav… Ceea ce urmăreşte creştinismul este reforma inimii Ceea ce Hristos lucrează înlăuntrul nostru se va dovedi şi la exterior ca rezultat al unor hotărâri luate de o minte convertită. Planul de a începe cu exteriorul pentru a reforma lăuntrul este sortit insuccesului. Planul lui Dumnezeu pentru tine este să începi cu ceea ce constituie centrul tuturor problemelor, adică cu inima, şi apoi dintr-o inimă curată vor izvorî principii ale neprihănirii.”
Lasă-mă să-ţi pun o întrebare. Dacă Dumnezeu şi-a făcut lucrarea Lui în inima ta, astfel că tu ai început să vezi păcatul aşa cum îl vede El; astfel că gusturile, înclinaţiile, ambiţiile, şi poftele tale sunt aduse sub stăpânirea Lui (Solii Alese, vol. l, pag. 336); astfel că simţămintele, gândurile, scopurile şi acţiunile tale sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Calea către Hristos, pag. 61) – dacă acest lucru s-a întâmplat cu tine, crezi că va mai trebui să depui vreun efort ca să asculţi? Dimpotrivă, ar trebui să depui eforturi pentru a te forţa să nu asculţi! Dacă vom avea acea legătură continuă de credinţă în Isus, noi vom fi schimbaţi după chipul Său, în aşa fel încât să fim ascultători – începând din inimă şi sfârşind cu aparenţele.
