„Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l.” Matei 5: 29.
Isus s-a referit la problema predării într-o manieră cu totul deosebită. El a zis: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-1 de la tine; căci este spre folosul tău… Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău.” Ai meditat vreodată la importanta acestui pasaj? Eu sunt mulţumitor pentru explicaţia pe care am găsit-o în Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 61: „Păcatul ne înlănţuie prin intermediul voinţei. Scoaterea ochiului sau tăierea mâinii reprezintă predarea voinţei noastre.”
Unii vor zice: „Dacă aşa stau lucrurile şi eu trebuie să predau voinţa mea, atunci am impresia că trebuie să trec prin viaţă mutilat şi handicapat.” Pentru acela obişnuit cu succesul, pentru persoana capabilă, acesta pare un motiv de îngrijorare. Pe cei de felul acesta, învăţătura aceasta îi tulbură. Ei zic: „Dumnezeu ne-a creat după chipul Său. El nu poată să ne ceară predarea voinţei. El nu vrea să facă din noi nişte roboţi.”
V-aş ruga ca până nu apune soarele peste această zi să studiaţi cu atenţie cele relatate în Calea către Hristos pag. 47. În contextul învăţăturilor din acest pasaj, voinţa este definită ca puterea noastră de alegere. De fiecare dată când veţi întâlni cuvântul voinţă, înlocuiţi-l cu putere de alegere, şi observaţi care va fi rezultatul. Nu poţi ajunge la nici o altă concluzie decât că consacrarea înseamnă predarea voinţei noastre. „Ei, dar asta înseamnă că voi fi handicapat!” Dacă Dumnezeu mă invită să predau puterea mea de alegere, oare nu pot eu să predau şi problema handicapării în mîinile Sale? Dumnezeu ne invită să predăm voinţele noastre în orice privinţă cu excepţia continuării legăturii cu El. Noi suntem întotdeauna liberi să alegem dacă vrem să continuăm a-L căuta. Noi nu vom pierde niciodată posibilitatea de a alege în privinţa aceasta.
Haideţi să abordăm această problemă într-un mod şi mai practic. Să zicem că eu am o problemă: Fumez. Și Dumnezeu zice: „Dacă tu îmi vei preda puterea ta de alegere în orice privinţă cu excepţia legăturii cu Mine, o schimbare radicală se va petrece în viaţa ta.” Va fi oare biruinţa câştigată prin a alege să nu fumez? Nu, nu aşa stau lucrurile. Eu predau Lui puterea mea de alegere, şi exersez putere de alegere numai în privinţa legăturii de credinţă. Atunci Isus vine şi trăieşte viaţa Lui în mine şi El alege să nu fumez! Ascultarea vine numai prin credinţă, pentru că noi suntem invitaţi să ne predăm pe noi înşine şi să permitem lui Hristos să ne stăpânească şi să aleagă pentru noi, pe măsură ce noi ne vom preda tot mai mult Lui.
