„Vreau să fac voia Ta Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele.” Psalmul 40:8
Principiul după care cei mai mulţi dintre noi am funcţionat cel puţin pentru o vreme este următorul: noi gândim că vom iubi întotdeauna păcatul, dar scrâşnim din dinţi şi stăm departe de el pentru că Îl iubim pe Dumnezeu. Conceptul cel mai comun în cercurile creştine este că în trăirea vieţii creştine noi ne abţinem de la rău şi facem ceea ce este bine pentru că-L iubim pe Dumnezeu, deşi nouă ne-ar place să facem ceva ce este rău. „Îmi place să dansez. Mi-a plăcut întotdeauna. Și probabil că-mi va place întotdeauna. Dar nu mai fac lucrul acesta pentru că-L iubesc pe Isus.” „Îmi place carnea de porc. Asta a fost întotdeauna una din plăcerile mele. Dar m-am lăsat de obiceiul de a mânca porc. Aceasta este crucea mea, şi eu o voi purta de dragul lui Isus.” Eu nu cred că o astfel de ascultare este o ascultare adevărată.
„Ascultarea adevărată vine din inimă. Aşa a fost în viaţa lui Hristos de pe acest pământ. Si dacă noi vom consimţi, El este binevoitor să se identifice cu gândurile şi scopurile noastre, să aducă inima şi mintea noastră în conformitate cu voinţa Lui, astfel ca ascultarea noastră de El să nu fie decât o manifestare a propriilor noastre impulsuri. Voinţa, curăţită şi sfinţită, va găsi cea mai mare plăcere în a face lucrarea lui Hristos. Când noi Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum ni se oferă privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de o continuă ascultare. Printr-o apreciere corectă a caracterului lui Hristos, noi vom ajunge să urâm păcatul” – Hristos Lumina Lumii, pag. 668
Nu depune eforturi în privinţa ascultării – concentrează-ţi întreaga atenţie în direcţia cunoaşterii lui Dumnezeu, şi ascultarea va veni de la sine. Oare este această ideie aşa de greu de înţeles? Si totuşi mulţi dintre noi am irosit mult timp şi energie depunând eforturi în privinţa ascultării, în loc să căutăm a cunoaşte pe Dumnezeu. Noi înţelegem principiul cauzei şi efectului în multe aspecte ale vieţii noastre. Chiar şi copiii ştiu că dacă vor să crească, ceea ce au de făcut este să mănânce – nu să depună eforturi pentru a creşte. Doctorii cei mai buni sunt aceia care ştiu că ceea ce contează cel mai mult, e să descoperi cauza unei boli, şi nu să tratezi simptomele. Oare de ce trebuie să stea lucrurile altfel în privinţa vieţii noastre spirituale! Dumnezeu ştie că dacă El câştigă stăpânirea asupra inimilor noastre, comportamentul nostru se va schimba în mod natural şi spontan. El ştie că dacă El ne va putea face să vedem păcatul, aşa cum Îl vede El, şi să înţelegem dragostea Sa într-o măsură suficientă ca să ne încredem în El, noi vom ajunge să urâm şi noi păcatul. Dacă vom urî păcatul şi dacă îl vom găsi respingător, aşa cum a fost respingător şi pentru Isus, oare nu va fi ascultarea rezultatul natural?
