Când albă, când neagră

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” 1 Ioan 2:1

Când studiem subiectul stăpânirii lui Dumnezeu avem de a face cu o problemă practică. Pe măsură ce noi creştem în vieţuirea noastră creştină şi în legătura noastră cu Hristos, uneori noi depindem de El iar alteori depindem de noi înşine. Uneori noi îi dăm voie lui Isus să ne stăpânească; alteori noi ne sustragem de sub controlul Lui şi suntem din nou stăpâniţi de Satana. Este un gând minunat să ne dăm seama că este posibil ca în orice moment să fim cu totul sub stăpânirea lui Dumnezeu şi să manifestăm toată ascultarea şi biruinţa pe care El doreşte să ni le dea, dar în acelaşi timp trebuie să ne dăm seama că noi profităm de această posibilitate numai parţial.

De același autor

Vă aduceţi aminte de Petru? În capitolul 16 din Matei descoperim că acest principiu al stăpânirii parţiale era prezent în viaţa lui Petru. Isus a întrebat pe ucenicii Săi cine credeau ei că este El, şi Petru a răspuns: „Tu eşti Hristosul.” Si Isus l-a lăudat pentru acest răspuns, spunându-i că lucrul acesta i-a fost descoperit de Duhul lui Dumnezeu. Dar numai după câteva minute, când Isus începe să vorbească despre suferinţele care aveau să vină asupra Lui, Petru L-a mustrat şi I-a zis: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple aşa ceva!” Și Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano.” Din acest pasaj reiese clar că într-un moment Petru era sub controlul şi călăuzirea lui Dumnezu, iar în altul el era sub stăpânirea Satanei. Gândindu-se la suferinţele care urmau să vină, l-a determinat pe Petru să-şi ia ochii de la puterea lui Dumnezeu şi să privească la el însuşi, şi aceasta l-a făcut să cadă.

Marta este un alt exemplu. Când Isus a venit să o viziteze pe ea şi pe sora ei după moartea lui Lazăr, Marta L-a întâmpinat cu o credinţă tare, neîndoindu-se de puterea Sa şi de iubirea Sa chiar în faţa morţii. Dar câteva momente mai târziu, când El a dat poruncă să se rostogolească piatra de la mormânt, gândurile i s-au îndreptat către ea însăşi, şi ea s-a îndoit. Acestea sunt exemple despre faptul că noi suntem câteodată controlaţi de Dumnezeu, şi câteodată controlaţi de Satana.

Acest fapt este raportat în Scriptură de multe ori. Ucenicii, care la spălarea picioarelor au fost curaţi, au fugit şi L-au părăsit pe Isus când gloata a sosit în grădina Ghetsemani. Zaharia privind pentru un moment la slăbiciunea omenească, a pus la îndoială cuvântul îngerului, şi n-a fost în stare să mai vorbească până la naşterea despre care vorbise îngerul. Fiecare dintre noi astăzi, pe măsură ce creştem în credinţă, vom experimenta acelaşi lucru. Dar Dumnezeu ne conduce către consacrare ideală în ritmul cel mai rapid posibil.

Comentariile sunt închise

Când albă, când neagră 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
v