„Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fl proslăvit” Ioan 15:8
Isus a zis în Ioan 15 că dacă noi rămânem în El, vom aduce multă roadă, dar că fără El nu putem face nimic. În ce privinţă nu putem noi face nimic? Contextul pasajului este că noi nu putem face nimic în privinţa producerii roadelor. Noi toţi ştim că nu putem face nimic, absolut nimic, dacă Dumnezeu nu ar menţine bătaia inimilor noastre. Dar El vorbeşte aici unor oameni ale căror inimi deja bat. Și El le spune: „Deşi inimile voastre bat, totuşi voi nu puteţi da roade despărţiţi de Mine. Voi nu puteţi da niciun fel de roade.”
Dacă vrem un curs miniatură în doctrina mântuirii prin credinţă de la Hristos însuşi, sunt două texte care constituie rezumatul acestei doctrine. Ioan 15:5: „Căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Și Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Puneţi aceste două texte împreună. Dacă fără El noi nu putem face nimic, dar cu El putem face orice, atunci răspunsul final la întrebarea ce rol are efortul omenesc este următorul: singurul lucru pe care eu pot şi trebuie să-l fac este să mă apropii de El. Și să stau cu El. Aceasta este tot ceea ce pot face eu.
Prin procesul apropierii de Hristos prin comuniune şi părtăşie, noi rămânem în viţă. Acesta este modul în care noi venim iniţial la El, prin studierea Cuvântului Său şi prin rugăciune; şi acesta este şi felul în care rămânem cu El în al doilea rând. Rămânând cu El, continuând legătura noastră cu El, noi vom putea aduce roade spre slava Sa.
Nu este nimic mai spontan decât a da roade. Dacă citeşti capitolul din Hristos Lumina Lumii cu privire la viţe şi mlădiţe, vei găsi următoarele cuvinte: „Mântuitorul nu Și-a îndemnat ucenicii să muncească pentru a da roade. El le-a spus să rămână în El”, pag. 677. În ce constă efortul? Să rămâi în El. În Calea către Hristos, pag. 61, ni se spune că ascultarea este roada credinţei. Aşadar dacă una este rezultatul iar cealaltă cauza, noi trebuie să ne concentrăm atenţia asupra cauzei, şi niciodată asupra rezultatului.
De aceea unii dintre noi am luat poziţia de pe care considerăm că ascultarea adevărată este naturală. Ascultarea naturală vine ca rezultat al unei legături de credinţă. Privind, admirând pe Hristos noi vom fi schimbaţi. Alegând în mod deliberat să petrecem timp în fiecare zi meditând la Hristos şi la viaţa Lui, comunicând cu El, roadele Duhului Sfânt, roadele ascultării, vor începe să fie văzute în vieţile noastre.
