Ascultarea, ținta finală a luptei

„Cine zice: Îl cunosc, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în ei.” 1 Ioan 2:4

Isus este cel mai mare exemplu de ascultare pe care-L avem, şi El a realizat totul prin credinţă, prin dependenţa Sa de Tatăl Său, aşa după cum El ne invită pe noi acum să depindem de El şi de Tatăl Său. Exemplul lui Hristos este subiectul pe baza căruia noi putem înţelege că ascultarea vine numai prin credinţă. Isus nu a fost niciodată un exemplu pentru noi în privinţa îndreptăţirii. El nu a avut nevoie de nici o îndreptăţire. Dar El a fost un exemplu pentru noi în sfinţire, în trăirea unei vieţi creştine, pentru că El a trăit întreaga Sa viaţă numai prin credinţa într-o altă putere.

La începutul marei lupte. Satana a declarat că Legea lui Dumnezeu era imposibil de păzit. Aceasta a fost acuzaţia lui de atunci încoace. El deasemenea a pretins că dacă Legea va fi călcată, va fi imposibil pentru păcătos ca să fie iertat. Vă rog să nu uitaţi cine este acela care spune că Legea lui Dumnezeu nu poate fi păzită. Când oamenii au călcat Legea lui Dumnezeu, Satana s-a bucurat nespus. Dar prin viaţa şi moartea Sa, Isus a dovedit că dreptatea lui Dumnezeu nu înlătură mila Sa. El a dovedit că păcatul putea fi iertat şi că Legea putea fi păzită în mod desăvârşit. „Isus a fost înălţat pe cruce pentru că legea nu putea fi schimbată, pentru că omul nu putea fi mântuit decât printr-o deplină ascultare de perceptele acestei Legi. Și totuşi chiar mijloacele prin care Hristos a stabilit valabilitatea Legii (îndreptăţirea) sunt reprezentate de Satana ca fiind mijlocul prin care Legea a fost înlăturată. Acesta va fi subiectul principal al ultimei bătălii din marea controversă între Hristos şi Satana” – Hristos Lumina Lumii, pag.763. Sunt mulţi campioni ai crucii chiar şi în biserica noastră astăzi care zic că nu putem asculta de Legea lui Dumnezeu.

Până în ultima zi de har, ascultarea sau neascultarea vor constitui problema în privinţa căreia întreaga omenire va trebui să ia o decizie. Aşadar acesta este un subiect extraordinar de important. Și el este foarte “adventist.” Dacă noi nu vom continua să menţinem înţelegerea noastră cu privire la motivele pentru care suntem adventişti de ziua a şaptea, noi vom sfârşi prin a fi pierduţi.

Isus a venit să moară pentru noi; El de asemenea a venit să ne dea un exemplu despre cum trebuie să ne trăim viaţa. El a zis: „Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan 14,10). Isus a fost atât de complet predat voinţei Tatălui Său încât numai Tatăl era reprezentat în viaţa Sa Isus, care era Dumnezeu, a trăit ca om prin totală dependenţă de Tatăl Său. Prin exemplul Său, noi vedem că putem trăi o viaţă asemănătoare de ascultare, prin dependenţă de Hristos.

Comentariile sunt închise

Ascultarea, ținta finală a luptei 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!