„Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum m-ai iubit pe Mine.” Ioan 17:23
Unul dintre cele mai minunate adevăruri ale întregii teme a mântuirii prin credinţă este că Isus a venit nu numai să moară pentru noi dar de asemenea să ne arate şi cum să trăim, prin dependenţă de puterea care este mai sus de noi, şi nu prin puterea care este în noi. Isus a zis în Ioan 5:19.30: „Eu nu fac nimic de la Mine însumi.”
Este aproape ridicol că Isus, care avea putere a Lui însuşi dar nu a folosit-o, a depins în mod constant de puterea de sus şi nu a folosit niciodată puterea care exista în El, iar noi care nu avem nici o putere în noi înşine pentru a dovedi ascultare şi neprihănire, încercăm în permanenţă să depindem de puterea care este înlăuntrul nostru! Isus, care era Dumnezeu, a trăit ca un om, prin totală dependenţă de Dumnezeu. Si noi care suntem oameni încercăm să trăim ca Dumnezeu. Aceasta este o imposibilitate. Acesta este unul din motivele cele mai clare pentru care ascultarea poate veni numai prin credinţă.
Isus nu numai că a dovedit că Legea lui Dumnezeu putea fi păzită, dar El oferă posibilitate fiecăruia dintre noi să o păzim dacă vom depinde de Dumnezeu aşa cum a depins El. Isus nu a avut niciun avantaj faţă de noi (Hristos Lumina Lumii, pag. 119). Nici măcar printr-un gând nu a cedat Isus ispitei. La fel trebuie să se întâmple şi cu noi. (Ibid, pag. 123). Noi putem asculta întocmai cum a ascultat Isus (Ibidem, pag. 309). Noi putem birui întocmai cum a biruit Isus (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 17). Prin har, Legea lui Dumnezeu poate fi împlinită de fiecare urmaş al lui Adam (Ibidem, pag. 49). Viaţa lui Isus în noi va produce aceleaşi rezultate pe care le-a produs în El (Ibidem, pag. 78). Satana a pretins că era imposibil pentru om să asculte de poruncile lui Dumnezeu. În propria noastră putere aceasta este adevărat că noi nu putem asculta de El. Dar Hristos în trup omenesc, prin ascultarea Sa desăvârşită, a dovedit că prin El noi putem păzi fiecare din principiile lui Dumnezeu (Parabole, pag. 314).
Ascultarea este posibilă. Ascultarea este necesară. Ascultarea este importantă. Dacă noi depindem de Isus aşa cum El a depins de Tatăl Său, El va locui în noi, şi ascultarea va apare în mod natural, spontan. „Viaţa pe care Hristos a trăit-o în această lume, poate fi trăită de oameni prin puterea Sa şi prin călăuzirea Sa. În lupta lor cu Satana ei au la dispoziţie tot ajutorul pe care l-a avut El. Ei pot să fie mai mult decât biruitori.” – Mărturii, vol. 9, p.22.
