„După ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Hristos.” 1 Petru 1:2
Adevărul nu trebuie judecat niciodată pe baza experienţei noastre. Dacă fraţii Wright ar fi făcut lucrul acesta, probabil că ei ar fi continuat să facă şi astăzi biciclete. Dar ei au zis: „Lucruri pe care nu le-am văzut sunt posibile pentru noi.” Si astăzi noi avem avioanele Boeing 747, care sunt mai lungi în interior decât a fost lungimea primului zbor al fraţilor Wright.
Faptul că ascultarea este posibilă şi că ea este necesară, şi că ascultarea este ţinta pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi, nu trebuie să fie un subiect de descurajare. Probabil că ştii aşa cum ştiu şi eu, şi lucrul acesta este dureros, că nu poţi să te supui în mod desăvârşit tot timpul. Dar faptul că noi cădem şi suferim insuccese nu are nimic de a face cu adevărul faptului că Dumnezeu are putere să ne păzească de la a păcătui.
Ascultarea este posibilă. Ea este posibilă numai prin credinţă. Acesta este un adevăr pentru că credinţa nu este doar o încuviinţare intelectuală ci o încredere bazată pe o legătură cu Cineva care este demn de încredere. Acest lucru este adevărat din cauza naturii noastre păcătoase. Acest lucru este adevărat pentru că despărţiţi de Hristos noi nu avem nicio neprihănire, şi numai prin legătura noastră cu El putem fi noi făcuţi părtaşi ai neprihănirii Sale. Ascultarea este posibilă numai prin credinţă din cauza naturii predării. Când noi ne întâlnim cu adevărul faptului că suntem neajutoraţi ca păcătoşi, singura noastră alegere este să ne predăm stăpânirii lui Dumnezeu. Ascultarea este numai prin credinţă din cauza faptului că până când noi nu predăm controlul lui Dumnezeu, noi suntem stăpâniţi de Satana. Nu există teren neutru pe care noi să ne conducem vieţile. Noi suntem fie sub stăpânirea lui Dumnezeu, fie sub stăpânirea vrăjmaşului. Ascultarea este numai prin credinţă deoarece ascultarea este un rod al credinţei, iar rodul este întotdeauna spontan, întotdeauna rezultatul unei cauze. Roada nu se obţine niciodată prin a te strădui să dai roade. Roada vine prin unirea cu viţa. Și în final ascultarea este numai prin credinţă în virtutea exemplului lui Hristos. Pe măsură ce noi depindem de El, în acelaşi fel în care El a depins de Tatăl Său, ascultarea care s-a făcut prezentă în viaţa Sa va fi văzută şi în vieţele noastre.
Ascultarea nu este cauza mântuirii noastre, deşi ea este o condiţie. Ea este însă rezultatul mântuirii noastre. Pe măsură ce noi admiram dragostea lui Isus zi după zi, noi vom fi schimbaţi după chipul Său.
