Articolul precedentEuforia alergătorului
    Articolul următorFocuri de artificii

    Cum să ne folosim voința

    „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” Romani 7:18
    Problema voinţei, şi a modului în care puterea noastră de voinţă operează în trăirea creştină, este o problemă vitală. Apostolul Pavel ne-a lăsat două pasaje importante care tratează problema voinţei: Romani 7:14-21 şi Filipeni 2:12.13. Romani 7 ne descoperă frământările creştinului care s-a convertit, dar care nu a învăţat să fie total dependent de puterea lui Dumnezeu, ci încearcă să se bazeze pe propria lui putere. Verbul predominant în acest pasaj este a face. Ceea ce acest fel de creştin vrea să facă, el nu izbuteşte să facă. Şi ceea ce nu vrea să facă, el face. Şi chiar în centrul pasajului la versetul 18, ni se spune: „Pentru că, ce-i drept am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” Persoana a cărei atenţie se îndreaptă în principal înspre înfăptuirea binelui, nu va ajunge să înţeleagă cum să facă ceea ce este bine şi drept.

    În Filipeni 2:12.13, ni se spune: „Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Dumnezeu este Acela care lucrează atât voinţa cât şi înfăptuirea în ceea ce priveşte trăirea unei vieţi creştine corespunzătoare. Dumnezeu însă nu lucrează şi voinţa şi înfăptuirea în viaţa creştinului atunci când vorbim despre menţinerea unei legături de credinţă. Care este diferenţa dintre aceste două declaraţii? Nu Dumnezeu lucrează şi voinţa şi înfăptuirea în ce priveşte lupta credinţei. Dar Dumnezeu este Acela care lucrează voinţa şi înfăptuirea în ce priveşte lupta împotriva păcatului. Dumnezeu a făgăduit că va lupta împotriva păcatului şi a diavolului pentru noi, dacă noi îi vom permite să facă aşa (2 Corinteni 10:4.5). Şi modalitatea prin care noi îi permitem lui Dumnezeu să facă această lucrare este prin a lucra voinţa şi înfăptuirea în privinţa legăturii şi părtăşiei cu El, lucrare pe care El nu o va face niciodată pentru noi.

    Da, noi avem ceva de făcut în privinţa vieţii creştine, atât la începutul ei, cât şi pe parcursul ei. Credinţa vine în totalitate numai din iniţiativa tui Dumnezeu. Dar există un punct în care noi trebuie să alegem să răspundem acestei iniţiative. Şi, o corectă folosire a puterii de voinţă constă în a alege să răspundem lui Dumnezeu când El bate la uşa inimii noastre pentru părtăşia cu noi. Dacă noi vom alege să facem aceasta, şi vom continua s-o facem, Dumnezeu va demonstra în vieţile noastre, tot mai mult şi mai bine, că El poate realiza şi voinţa şi înfăptuirea cu privire la lupta împotriva păcatului.

    Cum să ne folosim voința - 2017. O corectă folosire a puterii de voinţă constă în a alege să răspundem lui Dumnezeu când El bate la uşa inimii noastre pentru părtăşia cu noi. Dacă noi vom alege să facem aceasta, Dumnezeu va demonstra în vieţile noastre, că El poate realiza şi voinţa şi înfăptuirea cu privire la lupta împotriva păcatului.
    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    Asumă-ți responsabilitatea!

    Doamne, iartă-mă pentru ocaziile în care nu m-am purtat într-un mod responsabil cu copiii mei! PROVOCARE: Astăzi, dacă voi greși față de copilul meu, voi fi sincer și îi voi spune: „Este vina mea. Îmi pare rău!”

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    A îmbătrâni frumos este o artă

    Doamne, ajută-mă să prețuiesc darul vieții trăind-o mereu în lumina valorii pe care mi-ai dat-o la cruce! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la o persoană care merită cel mai puțin să te porți frumos cu ea și roagă-te ori de câte ori ai ocazia ca Dumnezeu să aducă binecuvântare și în viața acelei persoane!

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...