„Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” Ioan 3:17
Îndreptăţirea, care include eliberarea de sub vina păcatelor trecute, ne pregăteşte pentru sfinţire, care include eliberarea supremă de sub puterea păcatului. Dacă n-ai înțeles îndreptăţirea aşa cum se cuvine, vei fi în confuzie şi cu privire la sfinţire. Pentru a putea fi în stare să acceptăm puterea lui Dumnezeu în ce priveşte păcatele noastre prezente, noi trebuie să înţelegem că el nu ne osândeşte pentru păcatele trecutului. Când noi venim la El pentru îndreptăţire, nu numai că El ne iartă dar noi stăm înaintea Lui ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată. Această eliberare de vină şi de condamnare ne permite să experimentăm creşterea şi biruinţa care vin în vieţile noastre ca rezultat al faptului că noi ştim că suntem împăcaţi cu Dumnezeu.
În Calea către Hristos, pag. 49, primul paragraf vorbeşte despre o viaţă de eşuări şi descurajare. Apoi ni se spune: „Ceea ce îţi trebuieşte este pacea.” Obişnuieşti să gândeşti că pentru a avea pace trebuie să-ţi îndrepţi mai întâi viața, şi să obţii biruinţa asupra păcatelor? Nu, ci pacea lui Dumnezeu este ceea ce dă putere ca să-ţi schimbi viata. Pacea nu vine ca rezultat al biruinţei – biruinţa vine ca rezultat al păcii. Simţământul că eşti respins este ceea ce te face victima păcatului şi nereuşitei. Acceptarea plină de iubire pavează drumul pentru creştere.
Satana a triumfat de nenumărate ori făcând pe oamenii religioşi să creadă că atunci când ei cad şi suferă insuccese, sunt osândiţi. Dar Romani 8 ne spune că Dumnezeu îndreptăţeşte. Cine este atunci cel ce osândeşte? Ştiţi bine cine este acesta. Este Satana! Ioan 3:16 este un text foarte bine cunoscut, dar nu tot aşa este şi versetul 17. „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin EL”
Ai asistat vreodată la discuţii în care se căuta să se stabilească ce este mai important, să fii îndreptăţit sau să fii sfinţit? Aş vrea să-ţi reamintesc că astfel de discuții sunt discuţii fără rost. Sfinţirea trebuie să fie bazată în mod temeinic pe îndreptăţire. Amândouă subiectele sunt de o egală importanţă. Este ca şi cum ai întreba: ce este mai important, să te căsătoreşti sau să rămâi căsătorit. Amândouă lucrurile au importanţă egală! Ele sunt importante din motive diferite, dar ambele aspecte au o egală importanţă. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în trecut şi ceea ce vrea să facă în prezent constituie veşti bune în egală măsură. Amândouă aceste aspecte sunt parte integrală din procesul mântuirii.
