„Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Romani 7:19
Să presupunem că eu mă hotărăsc să devin un mare cântăreţ. Ca atare, închiriez o mare sală de concert şi îmi fac reclamă în toate ziarele: „Veniţi să asistaţi la un mare concert.” Am făcut o bună alegere. Vreau să cânt întocmai ca un mare cântăreţ. Nu este nimic rău în această alegere. Aşadar mulţimea se adună. Vine timpul ca concertul să înceapă. Eu apar pe scenă, şi pianul îmi face introducerea. Îmi deschid gura. Eu am voinţa să cânt bine, dar nu ştiu cum să realizez lucrul acesta! Vocea îmi scârţâie şi se contorsionează şi în cele din urmă îmi piere, şi însoţit de strigătele indignate şi batjocoritoare ale mulţimii, părăsesc scena. Eu am ales să fiu un mare cîntăreţ, dar nu ştiu cum să realizez lucrul acesta.
Să presupunem că eu am ales să trăiesc o viaţă creştină. Nimic rău cu această alegere. Studiez felul acesta de viaţă, şi apoi încerc să-l trăiesc eu însumi. Dar deşi am făcut o alegere bună, când urmează să trăiesc o viaţă creştină practică, sunt neputincios. Pavel a ajuns la aceaşi concluzie. Chiar şi el, Pavel, cu marele său potenţial intelectual, care părea să fie o persoană tare, a descoperit că lăuntrul său era slab. El a ştiut care este alegerea cea bună, şi a făcut această alegere – dar nu era în stare să o împlinească. El vorbeşte despre lucrul acesta în Romani 7. În toiul frămânţărilor sale, exprimate prin acele „vreau să fac”, „nu fac”, el face următoarea declaraţie: „Ştiu, în adevăr că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (versetul 18).
Când mă hotărăsc să înfăptuiesc binele, când vreau să păzesc poruncile lui Dumnezeu şi să-I fiu ascultător, eu fac de fapt o alegere bună. Dar dacă voi încerca să lupt împotriva păcatului şi a diavolului în propria mea putere, nu voi reuşi niciodată, pentru că problema păcatului este înlăuntrul meu, şi nici chiar cei mai tari oameni nu pot controla nimic altceva decât exteriorul.
Pentru a avea o bună înţelegere despre felul în care ne putem folosi voinţa (puterea de alegere), şi puterea de voinţă (puterea de a-ţi aduce la îndeplinire alegerea), noi trebuie să înţelegem rolul eforturilor omeneşti în trăirea vieţii creştine. Dumnezeu nu ne-a făgăduit niciodată că se va căuta pe El însuşi pentru noi. El n-a promis că va studia Biblia în locul nostru, că se va ruga în locul nostru şi că va mărturisi în dreptul nostru. Dar El a promis că va lupta împotriva Satanei în dreptul nostru (Romani 8:37). Dacă noi ne vom îndrepta eforturile în direcţia cunoaşterii Lui, El ne va da biruinţa.
