„Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte.” 1 Ioan 3:6
Pe măsură ce creştem în trăirea creştină, câtă vreme depindem total de puterea lui Dumnezeu, în loc de a depinde de propria noastră putere, noi vom experimenta biruinţa. Ori de câte ori vom depinde numai de puterea noastră, noi vom suferi insuccese şi vom cădea. Nu există teren neutru. Noi suntem fie 100 la sută predați, fie 100 la sută răzvrătiţi. Faptul că suntem numai uneori biruitori, şi de multe ori înfrînţi, nu este rezultatul unei consacrări parţiale, ci mai de grabă datorită faptului că noi suntem predaţi în procent de 100 la sută numai pentru scurt timp.
Despre aceasta se vorbeşte în 1 Ioan 3:6 când se spune: „Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte.” atâta vreme cât noi rămânem în El, noi suntem făpturi noi. Atâta vreme cât noi rămânem în starea aceea de dependenţă deplină de puterea Sa, noi nu vom păcătui. Pentru ca duşmanul să ne determine să cădem şi să avem insuccese, el trebuie ca mai întâi să ne rupă din legătura noastră de dependenţă faţă de Dumnezeu.
În Hristos Lumina Lumii, pag. 62, ni se descrie experienţa îndreptăţirii. „Dacă tu te vei preda Lui, şi-L vei accepta ca Mântuitor, atunci, indiferent cât de păcătoasă a fost viaţa ta, tu vei fi socotit neprihănit prin meritele Lui. Caracterul lui Hristos este prezentat în locul caracterului tău, şi tu eşti acceptat înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ai fi păcătuit.” Aceasta este îndreptăţirea. Apoi se continuă, „mai mult decât atât…” (vrei să spui că mai este ceva în afară de îndreptăţire? Da!) „Mai mult decât atât, Hristos schimbă inima. El locuieşte în inima ta prin credinţă. Tu trebuie să întreţii această legătură cu Hristos prin credinţă şi de asemenea să-I predai Lui în mod continuu voinţa ta; şi atât timp cât vei face această lucrare. El va înfăptui în tine şi voinţa şi înfăptuirea” Atât timp cât! Trei cuvinte cheie. Nu pierde din vedere această frază! „Atâta timp cât vei face această lucrare. El va împlini în tine şi voinţa şi înfăptuirea. Cu Hristos lucrând în viaţa ta, tu vei dovedi acelaşi spirit şi vei săvârşi aceleaşi fapte bune – fapte de neprihănire şi de ascultare.”
Această ascultare şi biruinţă nu este rezervată pentru creştin ca el s-o experimenteze chiar înainte de a muri sau de a fi înălţat la cer. Ele stau la dispoziţia creştinului nou născut încă din prima lui săptămână de viaţă. Redirecţionând atenţia noastră de la faptele noastre, la Hristos, noi vom căpăta biruinţa; şi noi vom continua să experimentăm biruinţa atât timp cât vom continua să rămânem în totală dependenţă de puterea Sa
