„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare.” Matei 23:25
Cei mai mulţi dintre noi am încercat din greu să curăţim exteriorul ignorând interiorul, şi aceasta este sursa problemelor noastre. Aceasta a fost şi problema fariseilor din zilele lui Isus; El le-a spus că dacă ei ar fi curăţat partea dinăuntru a paharului şi a vasului, exteriorul ar fi fost şi el curat. El nu le-a spus să curăţească mai întâi interiorul şi apoi să curăţească şi exteriorul. A fi o făptură nouă, vine ca rezultat al rămânerii în Hristos. Dar cei mai mulţi dintre noi am petrecut ani de zile în eforturi lipsite de succes, încercând din greu să fim făpturi noi, oameni noi, prin a căuta să ne schimbăm exteriorul. Şi noi am depus foarte puţin sau nici un efort în direcţia rămânerii în Hristos.
În 1 Ioan 3:6 ni se spune: „Oricine rămâne în El nu păcătuieşte.” Aici ni se prezintă cauza şi efectul. În ce direcţie să depunem eforturi: să rămânem în El, sau să ne luptăm pentru a nu mai păcătui? Cei mai mulţi dintre noi petrecem timp şi energie încercând să nu păcătuim mai de grabă decât a direcţiona aceste resurse spre rămânerea în Hristos. Unii spun că acest verset vorbeşte despre un păcat care a devenit obicei. Dar când devine un păcat un obicei? Este el un obicei dacă îl săvârşeşti o dată pe an? Dar dacă îl săvârşeşti de şase ori pe zi? Dar dacă îl săvârşeşti de două ori pe săptămână? Este greu să hotărăşti când poate fi considerat un păcat ca fiind un obicei.
Să luăm aminte la cele scrise în Calea către Hristos, pag. 61: „Dacă noi rămânem în Hristos, dacă dragostea lui Dumnezeu locuieşte în noi, simţămintele noastre, gândurile noastre, scopurile noastre, faptele noastre vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu aşa cum ne este ea exprimată în perceptele sfintei Sale Legi.” Vă rog să nu pierdeţi ideea principală. Simţămintele noastre, gândurile noastre, scopurile noastre – nu numai faptele noastre – vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Aceasta se va întâmpla când noi vom rămâne în Hristos, când dragostea Sa va locui în noi.
Aţi auzit vreodată pe cineva zicând: „M-am lăsat de băutură de 20 de ani, dar sunt numai trei zile de când am simţit că aş fi băut ceva”? Dar, dacă vom rămâne în Hristos, simţămintele noastre, întocmai ca şi faptele noastre, vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă o biruinţă care să privească numai schimbarea aparenţelor, şi să nu facă nimic în privinţa simţămintelor, gândurilor şi scopurilor. Dumnezeu lucrează dinăuntru înspre înafară. Şi dacă simţămintele, gândurile, şi scopurile noastre vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, va fi oare nevoie să încercăm din greu să ascultăm şi să biruim ispita? Nu, această schimbare se va petrece în mod natural.
