„Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9
„Așa vorbește Domnul: Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărac și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă o apă care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă” (Ieremia 17:5-8). Ni se prezintă aici un contrast între acela care se încrede în Domnul și acela care se încrede în firea lui, adică în el însuși. Cartea Psalmilor spune că acela care se încrede în propria lui inimă este un nebun.
Textul nostru de astăzi spune că inima este înșelătoare – chiar atunci când vrem să decidem dacă ne încredem în Dumnezeu sau în noi înșine. ți s-a întâmplat vreodată să gândești că a te încrede în Dumnezeu, numai ca să descoperi că a te încrede în tine însuti, fără să știi că te îndreptai către o cădere teribilă care urma să-ți arate cât de înșelătoare îți era inima? Dumnezeu, în bunătatea Sa, se oferă să ne cerceteze inimile și să încerce mintea noastră.
„Dumnezeu conduce pas cu pas pe poporul Său. El îi aduce în diferite situații destinate să descopere starea inimii. Unii rezistă la anumite încercări, dar cad la altele. Cu fiecare încercare nouă inima este testată și încercată mai tare… În astfel de ocazii ei pot vedea ce este în inima lor și ce se opune influenței lui Isus.” Mărturii, vol. 1, pag. 187.
Persoana care rămâne în Hristos, experimentează puterea lui Dumnezeu, pentru ca păcatul să nu mai stăpânească asupra lui. „El (Hristos) locuiește în inima ta prin credință. Tu trebuie să întreții această legătură cu Hristos prin credință și prin a-I preda continuu voința ta; și atât timp cât faci aceasta, El va lucra în tine și voința și înfăptuirea potrivit cu voia Lui.” Calea către Hristos, pag. 62 – 63. Nu este sarcina noastră să ne examinăm moment cu moment pentru a vedea dacă am rămas în puterea lui Hristos. Este posibil ca noi să nu putem judeca în mod corect. Partea noastră este de a continua legătura cu Hristos prin credință, printr-o comuniune zilnică cu El, și El ne va aduce biruința.
