„Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost ” Proverbe 18:10
„Aceia care își dau seama de neputința lor, se încred într-o putere mai tare decât a lor înșile. Atâta vreme cât ei privesc la Dumnezeu, Satana nu are putere asupra lor. Dar cei care se încred în ei înșiși sunt ușor înfrânți.” Ellen G. White, Review and Herald, 16 decembrie 1902.
Dacă Satana nu are putere asupra noastră, îndemnurile păcatului nu vor mai fi ademenitoare pentru noi. Noi nu vrem să spunem că natura păcătoasă va fi eradicată. Dar atâta vreme cât suntem stăpâniți de Duhul Sfânt, noi nu vom da răspuns la îndemnurile păcatului, deși suntem ispitiți.
Ispita căreia îi dai piept chiar și atunci când nu te simți atras de păcat, este ispita de a te desprinde de controlul și stăpânirea forțelor cerești, și de a depinde de propria ta putere. Aceasta a fost marea ispită prin care a trecut Isus.
Atunci când suntem în totală dependență de Dumnezeu, noi avem biruința asupra tuturor păcatelor. Dar creștinul aflat în creștere va fi foarte adesea abătut de la această stare.
Iosua a fost unul dintre cei mai evlavioși oameni care a trăit pe acest pământ. El a fost unul dintre cei doi care, din acea mare mulțime de oameni, a avut destulă credință în Dumnezeu ca să fie gata să intre în țara Făgăduită. El a experimentat puterea lui Dumnezeu într-o asemenea măsură încât a putut să-și conducă armata în așa fel încât dușmanul să nu-i poată distruge. Prin credință, ei au trecut Iordanul în țara Făgăduită. Prin credință au căzut zidurile Ierihonului. Dar când Iosua a depins de propria lui putere pentru a lupta împotriva micii cetățui Ai, forțele sale au fost înfrânte peste noapte.
Așadar creștinul aflat în creștere este ușor de abătut. “Satana este foarte conștient de faptul că sufletul cel mai slab care rămâne în Hristos este mai tare decât un chibrit pentru oștirile întunericului… De aceea el încearcă să atragă pe ostașii crucii afară din întăriturile lor.” Marea Luptă, pag.530. Iacov vorbește despre aceasta în Iacov 1:14: “Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată înfăptuit, aduce moartea.” Pericolul în ispită constă în aceea că ea ne atrage de la Hristos și aceasta rezultă în nenumărate alte ispite. Dar atâta vreme cât noi suntem în dependență de puterea lui Dumnezeu noi nu putem fi biruiți.
