Călătorie pe gratis în Țara Sfântă

    „Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Matei 20:28

    „Mulţi simt că ar fi un mare privilegiu pentru ei să viziteze locurile în care Hristos a trăit pe acest pământ, să calce pe unde a călcat EL, să privească lacul pe malul căruia El învăţa pe mulţimi, şi dealurile şi văile asupra cărora ochii Săi se odihneau. Dar noi nu avem nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum, sau Betania pentru a urma pe Isus. Noi vom găsi urmele paşilor Săi la patul bolnavului, în cartierele sărace, pe străzile aglomerate ale marilor oraşe, şi oriunde sunt inimi omeneşti care au nevoie de consolare. Dacă vom face ceea ce Isus a făcut când a fost pe pământ, aceasta va însemna că noi călcăm pe urmele Sale.” H.L.L, p. 640.

    Scopul lui Dumnezeu pentru biserică în general, şi pentru fiecare dintre noi în particular, este ca noi să călcăm pe urmele lui Isus în slujirea altora. Legea vieţii în întregul univers este că a dărui înseamnă a trăi. Cerul însuşi a iniţiat acest principiu, şi numai pe măsură ce dăruim din cele ce avem, vom primi noi viaţă şi creştere.

    Vedem acest principiu demonstrat şi în lumea fizică. Indiferent cât de curat şi de proaspăt este aerul pe care îl respirăm, odată ce el a intrat în plămânii noştri, el trebuie să şi iasă. A încerca să adaugi aer în nişte plămâni care sunt deja plini este o imposibilitate. Şi a încerca să păstram aerul pe care l-am inhalat va rezulta în moarte.

    Acest principiu este ilustrat şi în natură. Toată natura este în interacţiune pentru a produce viaţa. Numai printr-un proces constant de dăruire, şi primire, şi apoi din nou de dăruire, reuşesc lucrurile din natură să crească şi să înflorească.

    Îngerii cerului sunt şi ei angajaţi într-o constantă slujire. Ei lucrează neîntrerupt pentru a-i ajuta pe aceia care le sunt inferiori în orice privinţă, pentru ca să ne aducă la o mai strânsă legătură cu Dumnezeu de cât ei înşişi au privilegiul să experimenteze.

    Şi cel mai mare exemplu de dăruire este găsit în Hristos însuşi. El a venit nu ca să I se slujească, ci ca să slujească. Şi totuşi cât de mulţi dintre noi, aşa zişii copii ai Lui, încercăm să acaparăm darurile harului Său, şi refuzăm să ne angajăm în lucrare pentru alţii. Viaţa creştină a fost proiectată ca să fie o ocazie de dăruire. Să urmăm şi noi pe Hristos în lucrare neegoistă pentru cei din jurul nostru.

    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Tăria capului limpede

    Vezi ce te supără la cei mai tineri! Cu siguranță, vei putea găsi o rezolvare dacă vei gândi curat și limpede. PROVOCARE: Arată-i simpatie unui tânăr care a făcut alegeri greșite! Ajută-l să înțeleagă că, deși nu ești de acord cu ce a făcut, îl iubești și ești gata să îl ajuți cu ce poți!

    O singură variantă

    Când te vei ruga, pune în balanță moștenirea pregătită de tine pentru cei din generația tânără! PROVOCARE: Ia-ți un angajament în fața Cerului că nu vei lăsa să treacă nicio zi fără să le vorbești celor tineri despre Calea lui Dumnezeu!

    Nicio negociere

    Generația de mâine se clădește prin generația de astăzi. Tu poți fi azi un arhitect al celor ce Îi vor sluji mâine lui Dumnezeu. PROVOCARE: Ia-ți timp să te ocupi de viața spirituală a copiilor sau a nepoților tăi! Ajută-i să Îl cunoască pe Isus în mod personal!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...