„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde și aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hrlstos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a supune toate lucrurile.” Fllipeni 3:20-21.
Cei mai mulţi dintre noi suntem gata pentru puţină schimbare, pentru puţină transformare. Şi toţi dintre noi putem accepta nevoia schimbării care va trebui făcută în momentul proslăvirii. Noi vom fi schimbaţi după chipul proslăvit al lui Hristos. Acel trup va fi un trup real, pentru că Isus însuşi este real, şi când El va veni din nou ne va duce la un loc real.
În Noul Ierusalim, Isus pregăteşte locuri pentru poporul Său. Nouă ni se făgăduiesc locuinţe cereşti (Ioan 14:1-3). Ni se spune de asemenea câte puţin despre activităţile pe care le vom desfăşura acolo. Noi vom construi case şi le vom locui. Noi vom planta vii şi vom mânca din rodul lor. Noi nu vom munci în zadar, ci ne vom bucura de rodul mâinilor noastre (Isaia 65).
Isus este de asemeni interesat în identitatea noastră. Noul Ierusalim are temelii, şi pe acele temelii sunt nume de oameni. Ele sunt aceleaşi nume pe care mamele lor le-au dat când s-au născut. Noi vom fi cunoscuţi după numele noastre, după trăsăturile noastre, după caracteristicile noastre. Şi noi vom cunoaşte şi vom fi cunoscuţi (1 Corinteni 13:12).
Unii tineri zic: „Cine vrea să meargă în cer – m-aş plictisi să tot trăiesc acolo o veşnicie!” Dar opreşte-te şi gândeşte-te într-un minut ce ne determină să obosim în viaţa aceasta. Noi obosim în a vărsa lacrimi. Dar Isaia 55:19 ne spune că nu se va mai auzi nici o voce care să plângă, şi nici o voce care să strige. În Apocalipsa 7:17 ni se spune că Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii celor răscumpăraţi. Noi de asemenea obosim din pricina păcatului. În Apocalipsa 21:27 ni se spune că nimic întinat nu va fi în Noul Ierusalim. Noi obosim din pricina morţii, şi a durerii. În Apocalipsa 21:4 ni se spune că acolo nu va mai fi „nici moarte, nici tânguire, nici ţipăt, nici durere.” Noi obosim din cauza bolii. Dar în Isaia 33:24 ni se spune că: „nici un locuitor nu zice: ‘sunt bolnav!’” Noi obosim de singurătate. Dar în Apocalipsa 21:3 ni se spune că Dumnezeu Însuşi va locui cu noi, şi El va fi Dumnezeul nostru şi noi vom fi poporul Lui.
Isus ne oferă şansa de a alege să trăim veşnic. Cerul este un loc real, şi el a fost creat pentru a ne oferi cea mai mare fericire posibilă.
