„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea. Ioan 8:51
În zilele lui Isus moartea era un mister de temut. Oamenii nu aveau absolut nici o cunoştinţă despre ceea ce însemna moartea. Mulţimile de oameni se apropiau de valea umbrelor cu nimic altceva decât cu temeri şi prevestiri rele. Existau însă certuri continue între farisei şi saduchei cu privire la înviere, şi cu privire la ce se întâmplă cu omul în moarte. Saducheii nu credeau în înviere. De aceea aveau ei întotdeauna fețele lungi! Fariseii credeau în înviere, aşa că discuţiile continuau la nesfârşit.
Isus a venit şi a spus lucruri limpezi despre ceea ce noi numim moarte. În Ioan 11:26 El a zis: „Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” Apoi El a întrebat: „Crezi lucrul acesta?” Lasă-mă să te întreb şi eu, crezi tu lucrul acesta? Sau crezi că a spune că acela care trăieşte şi crede în Hristos nu va muri niciodată este un pic cam mult? Ei bine, asta este ceea ce Biblia ne învaţă.
Somnul nu este ceva rău. Am văzut oameni care erau copleşiţi de oboseală, obosiţi peste măsură şi slăbiţi, şi care tânjeau din toată înima să aibă ocazia să poată dormi puţin. Toţi am trecut poate prin astfel de momente. Adam a trăit pentru mai mult de 900 de ani. Ați citit vreodată despre reacţia pe care el a avut-o când a sosit timpul să meargă la odihnă? Acest pasaj se găseşte în Patriarhi şi Profeţi, pagina 82: „Viata lui Adam a fost o viaţă de tristeţe, umilinţă, şi strângere de inimă. Când el a părăsit Edenul, gândul morţii i-a dat fiori de groază… dar deşi sentinţa de moarte pronunţată în dreptul lui de Făcătorul Său i s-a părut la început teribilă, totuşi după ce a privit la rezultatele păcatului pentru aproape 1000 de ani, el a privit ca o milostivire din partea lui Dumnezeu faptul că a pus un sfârşit unei vieţi de suferinţă şi tristeţe.” Adam a fost bucuros pentru faptul că a fost chemat la odihnă.
Înţelegem că pentru aceia care dorm trecerea timpului este neobservată. Puteţi să vă imaginaţi cum ar fi ca să adormiţi, şi să vă treziţi la venirea lui Isus? Adam s-a dus la odihnă după o viaţă de muncă şi suferinţă, şi în ce-l priveşte pe el, el urmează să fie înviat după numai o clipă. Aceasta este una din binecuvântările somnului – a nu mai fi conştient de trecerea timpului. De asemenea aceasta ne arată mila pe care Dumnezeu o are pentru noi astăzi, că El nu prelungeşte vieţile noastre în această lume. Probabil că 60 sau 70 de ani este tot ce putem suporta de la această viaţă. Apoi este bine să mergem la odihnă, ştiind că Isus ne va trezi la a doua Sa venire.
