„Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Hristos.” 1 Corinteni 15:20-22
Gloriosul adevăr al Evangheliei a fost rostit de Isus la mormântul lui Lazăr „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine chiar dacă ar fi murit va trăi” (Ioan 11:25-26). Probabil că uneori adventiştii de ziua a şaptea au lucrat din greu ca să fie siguri că oamenii sunt morţi şi în mormintele lor. În ciuda faptului că noi nu credem în nemurirea sufletului, în ciuda faptului că noi credem că oamenii sunt în stare de înconştienţă în mormintele lor acum, în aşteptarea învierii, noi totuşi credem că creştinii nu mor niciodată. Singura moarte adevărată este moartea a doua. Somnul, aşteptarea în mormânt a chemării lui Isus, nu este de fapt moarte. Ceea ce vedem astăzi în capela funerară este numai somn – ea nu este un cap de linie pentru cel credincios. Nouă creştinilor ni s-a dat o nădejde extraordinari
Când Isus a spus ucenicilor Săi, după ce aşteptase două zile, că sosise timpul să meargă pentru a-l trezi pe Lazăr, ucenicii au înţeles greşit. Dar Isus vorbea despre ceea ce noi numim moarte. În ochii Săi aceasta era numai un somn.
Pentru aceia care merg la odihnă istoria nu s-a terminat. Acela care l-a trezit pe Lazăr, şi S-a declarat pe Sine însuşi a fi învierea şi viaţa, va trezi pe toţi sfinţii adormiţi. Isus a schimbat moartea în somn.
Aceasta nu înseamnă că noi nu ne vom întrista când cei dragi ai noştri vor fi chemaţi la odihnă. Ei ne vor lipsi foarte mult. Noi vom vărsa multe lacrimi. (Noi de asemenea vărsăm lacrimi şi ducem lipsa celor dragi ai noştri atunci când ei pleacă în călătorii lungi.) Aceasta nu trebuie să însemne că noi ne luăm adio. Isus este ceea ce face o mare diferenţă între somn şi moarte. Dacă Hristos n-ar fi fost înviat, atunci credinţa noastră ar fi zadarnică, şi cei ce au adormit sunt pierduţi. Dar Hristos a înviat, şi noi de asemenea vom învia la viaţă veşnică. Morţii i s-a luat pentru totdeauna boldul. Dimineaţa de aur a învierii se apropie repede. Avem astăzi făgăduinţa învierii, a timpului trezirii, a timpului în care ne vom reuni cu cei dragi ai noştri, pentru a nu ne mai despărţi niciodată.
