„Acesta va fi între Mine fi voi, …un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.” Exod 31:13
Unii cred că sfinţirea este ceva care ți se întâmplă chiar înainte de a muri, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Sfinţirea este lucrarea unei vieţi, tot aşa de mult cât respiraţia este lucrarea unei vieţi întregi. Sfinţirea noastră începe chiar din momentul acceptării de către noi a planului de îmântuire. În Biblie sfinţirea este descrisă ca o lucrare împlinită, cât şi ca o lucrare aflată în progres. A fi sfânt înseamnă a fi pus deoparte pentru un scop sfânt. Dumnezeu face sfinţirea îniţială, şi tot El conduce şi procesul continuu ulterior. El zice: „Eu sunt Domnul care te sfinţesc.” El este activ în viata noastră zilnică, şi a promis să ducă la capăt lucrarea pe care a început-o.
Sabatul este un simbol al sfinţirii. Sabatul este ceea ce ne reaminteşte despre eliberarea noastră din sclavie. El este un semn de aducere aminte că viata a căpătat pentru noi un sens nou. El ne aduce aminte că Dumnezeu este activ în viaţa noastră zilnică, ducându-Și la îndeplinire lucrarea Sa de creştere şi dezvoltare, de folosire sfântă şi plină de scop a vieţilor noastre. Sabatul înseamnă toate acestea şi mult mai mult. Sabatul a fost închinat creşterii şi reîmprospătării spirituale cât şi odihnei. Când Adam şi Eva au fost creaţi, prima lor zi de existență a fost o zi de odihnă. Oare erau ei obosiţi, la aşa scurt timp de la crearea lor? Nu, ci Dumnezeu a vrut ca să li se pună în vedere faptul că tot ceea ce putea face omul mai bine la venirea lui pe scenă era să se odihnească, pentru că lucrarea fusese deja împlinită. Aceasta ni se spune în Evrei 4. „Să luăm dar bine seama, că, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa întrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” „Pe când noi, fiindcă am crezut, întrăm în odihna despre care a vorbit El.” „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” „Fiindcă cine întră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” „Să ne grăbim dar să întrăm în odihna aceasta.”
Cum întrăm noi în odihnă? Încrezându-ne în Domnul nostru Isus Hristos. Şi noi trebuie să ne dăm străduinţa să întrăm în această odihnă. Oare este aceasta o frază ciudată? Trebuie oare să depui eforturi pentru a te odihni? În ce constă efortul? Isus a zis: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11,28). Efortul constă în a veni la El pentru odihnă. Lucrarea noastră nu este de a ne lupta împotriva diavolului, a păcatului şi a ispitei. Dumnezeu ne-a dat Sabatul ca să ne reamintească de acest lucru.
