„Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.” Deuteronom 5:12
Johny a plecat de acasă într-o duminică dimineaţa, pentru a participa la şcoala duminicală. El avea în mâna sa două monezi de 10 cenţi; una pentru Domnul, şi una pentru o îngheţată pe drumul spre casă. Când să treacă strada a alunecat, şi una dintre monezi s-a rostogolit în canalizare. Lui Johny i-a părut foarte tău că moneda Domnului a sfârşit în canalizare, şi tocmai atunci un prieten care nu se ducea la şcoala duminicală a trecut pe lângă el. După scurtă vreme amândoi au căzut de acord că mama lui Johny nu va şti niciodată ce s-a întâmplat aşa că ei au plecat la pescuit împreună. În ciuda eforturilor sale şi a plănuirii exacte a timpului, el a ajuns acasă un pic cam târziu, şi în scurtă vreme mama a aflat toată istorisirea.
Drept pedeapsă, mama l-a trimis în camera sa să citească porunca a patra de 50 de ori. Johny a început să citească: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” După ce a citit-o de câteva ori o ştia deja pe dinafară. Cuvintele parcă-i sfredeleau mintea, şi când a terminat, el a hotărât să nu mai meargă niciodată la pescuit duminica.
După câteva săptămâni, învăţătorul a cerut elevilor să spună zilele săptămânii în ordine. Johny s-a oferit ca voluntar. El s-a ridicat în picioare şi a început să recite: „Luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică.” învăţătorul a zis: „E destul de bine, dar ai făcut o greşeală. Duminica este prima zi, iar sâmbăta este ziua a şaptea. Mai încearcă o dată.” Johny a ezitat puţin şi apoi a început din nou: „Luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică.” Din nou învăţătorul i-a cerut să înceapă cu ziua întâi, dar el a recitat la fel ca şi de prima dată. Pe un ton foarte sever învăţătorul i-a spus să rămână în clasă după ore. Dar Johny i-a zis: „Domnule învăţător, dacă dimineaţa ai fi citit porunca a patra de câte ori am citit-o eu, atunci ai şti că lunea este prima zi a săptămânii, iar duminica este a şaptea!” Este clar că cineva greşea aici. Cineva încercase să schimbe lucrurile.
S-a prezis de multă vreme că va veni ziua în care oamenii vor încerca să schimbe sfânta zi a lui Dumnezeu. Da, Isus a pus un mare preţ pe Sabat. Acesta este motivul pentru care Satana şi-a dat toată silinţa să creeze o contrafacere. În Luca 4:16 ni se spune că a se închina în ziua Sabatului, era un obicei pentru Isus. Dacă vrem să urmăm exemplul şi învăţătura lui Isus, acesta va deveni şi obiceiul nostru.
