„Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostrul” Apocalipa 7:3
Ţineam o dată o serie de adunări publice în centrul Californiei, şi am angajat quartetul Vocea Profeţiei ca să vină să cânte pentru noi. Ei au dorit să ştie care era subiectul predicilor pentru ca să aleagă o muzică potrivită. Le-am spus că urma să vorbesc despre semnul fiarei. Feţele le-au pălit şi mi-am dat seama foarte curând că există prea puţine cântece pe această temă. Mi se pare că lucrul acesta îndică ceva. Singurul fel în care poţi să cânţi despre semnul fiarei ar fi să pui accentul pe ceea ce este pozitiv în loc de ceea ce este negativ.
În Apocalipsa 14:1-6 ni se prezintă un grup de oameni care trăiesc la sfârşitul istoriei acestui pământ, şi care sunt de partea lui Dumnezeu. Ei sunt deosebit de loiali. Ei spun că vor urma pe Miel oriunde va merge El, şi că vor fi fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest grup este de asemenea menţionat în Apocalipsa 7:1-4. Să observăm că în ambele pasaje ni se spune că Numele lui Dumnezeu era scris pe frunţile lor.
Apocalipsa 13:1-9 descrie un alt grup. Ei se închină fiarei, şi se minunează după ea. În versetul 16 al aceluiaşi capitol ni se spune că acest al doilea grup primeşte şi el un semn, unii pe mâna dreaptă, alţii pe frunte. Aşadar contrastul constă în faptul că la sfârşitul timpului vor exista două grupări: una care va avea sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor, şi o altă grupare care va avea semnul fiarei pe mână sau pe frunte.
Este posibil ca acest subiect să devină foarte complex, dacă luăm în considerare toată istoria, toate profeţiile, toate datele şi toate textele. Dar ar trebui să existe o modalitate prin care acest subiect să fie destul de simplu pentru ca şi copiii să-l poată înţelege. Când Isus va reveni, fie că vei avea sigiliul lui Dumnezeu pe frunte, fie că vei avea semnul fiarei pe mână sau pe frunte. Nu există decât două posibilităţi, două grupări. Terenul neutru pe care mulţi îl ocupăm astăzi urmează să dispară curând. Aceasta ne spune ceva despre Isus. Şi anume că El doreşte ca noi să luăm o hotărâre. El nu doreşte ca noi să stăm pentru vecie cu picioarele în două bărci. A sosit timpul în care fiecare dintre noi va trebui să luăm o hotărâre pentru sau împotriva Lui. De această alegere va depinde destinul nostru veşnic.
