„Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.’ Apocalipsa 14:9-10
Sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile oamenilor de la sfârşitul istoriei acestui pământ are de a face cu Sabatul, ziua de închinare în cinstea Creatorului. Ca atare şi semnul fiarei trebuie să aibă de a face cu o anumită zi de închinare.
Problema semnului fiarei este mai profundă decât a merge la biserică într-o anumită zi. Firul comun în toate cele trei solii îngereşti este o avertizare împotriva adorării eului personal. Ceea ce este tragic în privinţa puterii acestei fiare este că ea reprezintă un grup de închinători de sine, care cred că pot schimba însăşi Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta a fost prezis în Daniel 7:25. Apocalipsa 13 şi 14 avertizează împotriva acestei puteri, şi împotriva încercărilor ei de a schimba timpurile şi Legea lui Dumnezeu. Nu poţi să citeşti aceste texte din Scriptură fără să fii uimit de simţămintele adânci pe care Dumnezeu le manifestă în privinţa acestui subiect. Sunt mulţi oameni care ştiu că Sabatul este ziua de închinare pe care o recomandă Scriptura, dar ei nu şi-au dat seama ce simte Dumnezeu în legătură cu acest subiect. Motivul pentru care Dumnezeu are astfel de simţăminte este că El a lăsat Sabatul ca un semn în cinstea Creaţiunii.
Dacă eu aş fi diavolul şi aş vedea că o zi din fiecare săptămână este consacrată în cinstea Creatorului, a Aceluia care a făcut toate lucrurile, acest lucru m-ar întărâtă atât de tare că ar trebui să fac ceva în privinţa lui. Dacă există o exprimare mai categorică decât a zice că Dumnezeu a creat un pom, sau un munte, sau un ocean, este de a zice că Dumnezeu a creat totul – „şi tot ce este în ele.” Nimeni nu poate fi mai mare decât ce presupune o astfel de faptă. Aşadar Satana trebuia să facă ceva în privinţa zilei de închinare care dădea slava cuvenită acelui eveniment Dumnezeu ne-a dat înformaţii speciale despre faptul că acest lucru se va întâmpla, şi despre timpul în care se va întâmpla, şi despre ce va simţi Dumnezeu cu privire la aceasta, în aşa fel ca să nu fim luaţi prin surprindere. Isus este descoperit în această doctrină în simţămintele Sale cu privire la ziua de închinare, cu privire la Legea Sa, şi cu privire la grupul de oameni care se va lăsa amăgit de Satana, şi de asemenea cu privire la grupul acelora care-I vor rămâne loiali până la sfârşit. „Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei” (Apocalipsa 15:2). Nu vrei tu să faci parte din grupul acelora care a căpătat biruinţa asupra adorării eului, asupra independenţei, şi asupra încercărilor de a lua locul lui Dumnezeu?
