„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi.” Apocalipsa 2:10
Timpuri grele stau să vină peste noi. Oamenii vor fi ameninţaţi cu moartea în privinţa unei zile de închinare. Câteodată ne gândim cum este posibil să se întâmple aşa ceva. Crezi că vei fi gata să dai piept cu moartea mai degrabă decât a trăda cauza lui Dumnezeu? Ai tu o credinţă care poate face față durerii, foamei şi persecuţiei?
Câteodată băieţii şi fetele, şi chiar persoanele mai în vârstă, nu pot dormi noaptea gândindu-se la detaliile înspăimintătoare ale timpului de strâmtorare care va veni. Dar nu uitaţi de Psalmul 91. Nu uitaţi faptul că Hus şi Ieronim au cântat când au fost martirizaţi. Ţi-ai atins vreodată degetul de o sobă fierbinte? Oare ai început să cânţi atunci? Nu prea cred! Este evident că martirii au fost susținuți de o putere din afara lor pentru a fi în stare să se poarte aşa cum au făcut-o. Curajul unui martir, totuşi, nu ni se oferă decât atunci când este nevoie. Nu are nici un rost să te chinui a înţelege cum vei putea avea destul curaj ca să te laşi martirizat. Tu nu vei avea acel curaj. Dar el îţi va fi trimis atunci când vei avea nevoie de el.
Aceia care au sigiliul lui Dumnezeu, care-I sunt credincioşi Lui şi zilei Sale de închinare, nu vor fi în stare să cumpere sau să vândă. Dar Dumnezeu a spus că pâinea şi apa le vor fi asigurate. „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25). Aceia care vor rămâne loiali cauzei lui Dumnezeu vor fi sub ameninţarea decretului de moarte, dar cuvintele lui Isus răsună pentru fiecare din copiii Săi: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2,10).
Pe de altă parte aceia care primesc semnul fiarei vor fi victimele celor şapte plăgi. Şi sfârşitul lor va fi în iazul de foc, cu nici o speranţă pentru vreo înviere viitoare.
Dumnezeu este în stare să păzească pe cei care-I sunt credincioşi. Câteodată noi recităm făgăduinţele Cuvântului Său în mod automat. Dar aceasta nu se va mai întâmpla la încheierea istoriei acestui pământ. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea. Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei” (Psalmul 91:1-3). Să băgăm de seamă că în acest capitol se vorbeşte despre nenorociri şi urgii, adică plăgi: „De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău” (versetul 10). Făgăduinţele sunt sigure – nu poţi pierde dacă eşti de partea lui Dumnezeu.
