„Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, și voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică al Celui ce a înviat din morţi.” Romani 7:4
O femeie s-a căsătorit cu un bărbat perfecţionist, mai pe româneşte spus, chiţibuşar. A fost o experienţă mizerabilă. La început n-a crezut că aceasta urma să fie o problemă, dar cu cât petrecea mai mult timp cu acel om, cu atât îşi dădea seama că era imposibil să-i poată face pe plac. Când cartofii erau numai puţin mai copţi decât îi plăceau lui, era jale. Dacă lucrurile din casă nu erau exact în ordinea dorită de el, ieşea mare scandal. Obsesia lui pentru perfecţionism era atât de insuportabilă încât într-o noapte femeia stătea trează în pat gândindu-se la problema ei, şi deodată în minte i-a încolţit o idee. El dormea liniştit lângă ea, şi ea se gândea cât de uşor ar fi fost să… oricum, nu aceasta era soluţia. Apoi s-a gândit că poate ea era cea care trebuia să plece. Chiar gândul sinuciderii i se părea mai uşor de suportat decât pretenţiile acestui om.
În cele din urmă ea a tras concluzia că situaţia ideală ar fi ca ea să moară, şi în felul acesta să fie eliberată de această căsătorie insuportabilă, dar apoi cumva să revină la viaţă şi să se poată căsători din nou cu un alt om.
Aveţi vreo idee despre direcţia în care ne îndreptăm cu această parabolă? Ai citit despre ea în Biblie? Se găseşte în Romani 7. Nimănui nu-i place să se sinucidă, dar mulţi oameni au făcut-o. Dacă vrei să te sinucizi, poţi să sari de pe o clădire înaltă, poţi să foloseşti o armă de foc, sau poţi să iei o doză masivă din anumite medicamente. Dar nu te vei putea răstigni singur. Există o singură modalitate prin care poţi fi răstignit. O altă persoană trebuie să facă această lucrare cu tine.
Romani 7 vorbeşte despre soţul perfecţionist – Legea. Legea spune că nu poţi face asta, sau cealaltă. Şi oricât ai încerca de tare este imposibil să-i satisfaci pe deplin cerinţele. Moartea rămâne singura scăpare. Moartea faţă de vechiul tău fel de viaţă. Isus a făcut posibil pentru noi ca dacă murim împreună cu El şi suntem îngropaţi împreună cu El, să şi înviem împreună cu El la o viaţă nouă. Aceasta este ceea ce se simbolizează prin botez.
Isus ne-a oferit această nouă viaţă, dacă noi vom accepta jertfa pe care El a împlinit-o pentru noi la cruce şi dacă vom permite ca firea noastră pământească să fie răstignită. În schimb el ne oferă învierea la o viaţă nouă care dă pace şi libertate în Isus.
