„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Romani 6:4
În vremea Vechiului Testament exista o mulţime de ceremonii. În Noul Testament sunt numai trei – căsătoria, botezul, şi Cina Domnului. Atât căsătoria, care îşi are originea la creaţiune, cât şi Cina Domnului, care îşi are originea în ieşirea din Egipt, provin din vremea Vechiului Testament. Numai botezul a fost adăugat în perioada Noului Testament.
Sunt oameni care simt că se întâmplă ceva la botez, că persoana este schimbată într-un fel prin însăşi participarea la această ceremonie. Biblia nu învaţă aceasta, ci mai degrabă indică faptul că prin botez noi recunoaştem, printr-o ceremonie exterioară, o experienţă care deja a avut loc înlăuntrul nostru. Aceia care au crezut că botezul va face ceva pentru ei, şi anume că le va schimba vieţile şi-i va elibera de păcat, au fost dezamăgiţi.
În timpul unei vizite, o femeie mi-a zis: „Te rog să nu-mi vorbeşti despre botez. M-am botezat de trei ori fără nici un rezultat!” Aceasta m-a făcut să cred că ea privea botezul ca pe un vaccin! Botezul nu a fost niciodată destinat imunizării unei persoane împotriva păcatului şi a ispitei. Ceremonia botezului este un simbol. Botezul în el însuşi nu este un înlocuitor al convertirii sau al naşterii din nou. Noua viaţă cu Hristos trebuie să fi început deja, şi atunci botezul este numai un semn exterior prin care se anunţă public că o schimbare a avut loc.
Adventiştii de ziua a şaptea practică botezul prin scufundare, neadoptând o metodă de convenienţă practică, aşa cum fac multe grupuri protestante. Rămânerea la această ceremonie, într-un fel incomodă, ne reaminteşte ceva important despre Isus. Nu a fost ceva comod pentru El să vină ca om pe acest pământ. Nu a fost comod pentru El să sufere şi să moară pentru păcatele noastre. Dar când a hotărât să vină şi să facă aceasta pentru noi, El nu S-a gândit la comoditate.
Când ne vom da seama cât de mare este sacrificiul pe care Isus L-a făcut pentru noi, şi când inimile noastre vor răspunde la chemarea Lui în iubire şi predare, noi vom căuta în fiecare zi legătura cu El. Atunci hotărârea de a urma exemplul Lui în botez va avea importanţa cuvenită.
