„Şi acum ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Fapte 22:10
Există anumite condiţii pregătitoare pentru botez. În primul rând o persoană trebuie să înţeleagă. În Matei 28:19-20 se spune: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învătaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Observaţi că noi trebuie să-i învăţăm pe aceia pe care urmează să-i botezăm. Aşadar când o persoană este botezată, ea admite în mod public că a fost învăţată de Dumnezeu, învăţată de Duhul Sfînt, şi de slujitorii lui Dumnezeu, şi că înţelege ceea ce are loc. Sunt mulţi tineri care au fost momiţi sau mituiţi de către părinţii lui sau de către altcineva să se boteze, care nu ştiu nimic altceva despre botez decât că părinţii lor doresc ca ei să se boteze. Probabil că li s-au dat nişte noţiuni de doctrină, dar ei nu au fost învăţaţi de Dumnezeu. Ei nu au o legătură de părtăşie cu El.
În Marcu 16,16 ni se prezintă o a doua condiţie: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Nu pierdeţi din vedere secvenţa evenimentelor – credinţa trebuie să preceadă botezul. Este nevoie de încredere în Dumnezeu. Destinul veşnic nu este hotărât în mod primordial de către botez, pentru că sunt excepţii la această regulă. Ceea ce aduce condamnarea nu este absenţa botezului, ci absenţa credinţei şi încrederii în Dumnezeu.
O a treia condiţie se găseşte descrisă în Fapte 2,38. În ziua cincizecimii Petru predica mulţimilor. El spunea: „Pocăiţi-vă.” De ce le-a dat el această recomandare? Pentru că în mijlocul cuvântării congregaţia l-a întrerupt şi l-a Întrebat: „Fraţilor, ce să facem?” Ei fuseseră convinşi. Iar răspunsul lui Petru a fost: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.” Aşadar a treia condiţie este pocăinţa. Pocăinţa înseamnă o adâncă părere de rău pentru păcatele săvârşite, şi o continuă ferire de a le mai face. Există o singură cale prin care acest lucru se poate realiza. Când vom înţelege suferinţa pe care păcatul i-a produs-o lui Isus, şi când ne va părea rău că am rănit pe prietenul nostru, atunci vom putea spune că ne am pocăit cu adevărat.
Isus ne oferă astăzi ocazia să venim la El, să învăţăm de la El, şi să ne încredem în El. El ne oferă darul pocăinţei. Dacă am răspuns acestei chemări, El ne învită în continuare să urmăm exemplul pe care El ni l-a dat şi să fim botezaţi pentru iertarea păcatelor noastre.
