„Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.” Fapte 19:5
În primele câteva versete din Fapte 19 ni se prezintă un motiv biblic pentru care trebuie să fii botezat a doua oară. El nu are de a face în mod necesar cu creşterea creştină. El are de a face cu o nouă lumină despre Isus pe care nu am avut-o înainte. Este ceva ce a fost neglijat în viaţa unei persoane, pentru că ea nu a avut cunoştinţă de lucrul acela. Când ucenicii despre care se vorbeşte în Fapte 19 au auzit noul adevăr despre care nu avuseseră nici o cunoştinţă, ei au fost botezaţi pentru a doua oară.
Practica noastră în biserică a fost să botezăm pe oameni pentru a doua oară dacă ei după ce au fost pentru o vreme creştini au întors spatele lui Dumnezeu şi şi-au văzut de drumurile lor. Când s-au reîntors, ei au simţit îndemnul să-şi reînnoiască mărturisirea publică a legăturii lor cu Hristos.
Unii vin câteodată şi spun: „Am fost botezat când aveam 10 sau 11 ani, şi nu ştiam ce se întâmplă cu mine. M-am botezat pentru că majoritatea copiilor de vârsta mea se botezau. La scurtă vreme după aceea am murit şi nimeni nu a participat la funeraliile mele. Apoi m-am născut din nou, şi nimeni nu a sărbătorit noua mea zi de naştere. Aşa că de data aceasta vreau să experimentez adevăratul botez.” Noi nu ezităm să oferim botezul unei persoane care a fost convinsă în felul acesta de Duhul Sfânt pentru a lua această hotărâre.
În minţile unora, rebotezarea poartă cu sine o stigmă. În special în dreptul unuia care părea să fie un bun membru al bisericii şi deodată cere să fie rebotezat, apare întrebarea: „Oare ce a făcut rău!” Din acest motiv, uneori acela care doreşte să fie rebotezat va lua cu el câţiva prieteni într-un loc retras din natură şi va cere să fie botezat acolo şi nu în biserică. Mi-a plăcut mărturia dată de un soţ şi o soţie care au fost rebotezaţi recent. Ei păreau a fi buni membrii ai bisericii, dar până relativ recent nu avuseseră o adevărată legătură cu Domnul Isus. Apoi ei au zis: „Presupunem că unii dintre dumneavoastră vă întrebaţi de ce am ales să facem acest pas. Poate că vă întrebaţi ce am făcut rău. Ei bine, noi am făcut fapta cea mai rea posibilă – nu există ceva mai rău decât ceea ce am făcut noi!” În biserică s-a lăsat o tăcere în care puteai auzi musca. Şi ei au continuat: „Noi am trăit nişte vieţi bune, neprihănite, morale, religioase, dar despărţite de Isus. Nu există o faptă mai rea ca asta.” Pentru ca botezul să aibă cu adevărat rost, indiferent dacă este primul botez sau al doilea, el trebuie să fie dovada unei vieţi schimbate printr-o legătură strânsă cu Isus.
