„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţi, păstori şi învățători.” Efeseni 4:11
Nişte vechi membri ai bisericii adventiste au pornit într-o călătorie împreună cu câţiva noi convertiţi. Unul din locurile pe care le-au vizitat a fost templul mormonilor din Salt Lake City, Utah. Noii convertiţi au zis: „Ne bucurăm că biserica adventistă de ziua a şaptea nu se ocupă de chestia asta cu profeţia.” Fraţii noştri mai vechi în credinţă au făcut feţe-feţe şi n-au ştiut ce să mai spună. Se vedea clar că noii convertiţi fuseseră primiţi în biserică fără o suficientă pregătire.
Nu numai că darul profeţiei şi existenţa profeţilor au ceva de a face cu biserica lui Dumnezeu, dar are de a face cu poporul lui Dumnezeu din toate epocile. Potrivit planului lui Dumnezeu, darul profeţiei trebuie să se manifeste în biserica Sa din vremea sfârşitului.
Dacă nu crezi în darul profeţiei, de fapt nu crezi în Biblie. Şi dacă ai probleme cu înţelegerea darului profeţiei în biserică, înseamnă că ai probleme cu însăşi Scriptura.
Probabil că cei mai mulţi dintre noi tăgăduiesc faptul de a fi văzut un profet în carne şi oase. Dar poate că v-aţi imaginat cum a fost cu ani în urmă să fi văzut un profet în persoană. Şi totuşi acesta este planul lui Dumnezeu pentru biserică. Nu numai că acesta a fost scopul lui Hristos în privinţa efesenilor din zilele lui Pavel, dar în acest pasaj nu se spune că acest dar a fost lăsat pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire pentru a ajunge toţi la unirea credinţei. Am atins noi această ţintă? A ajuns biserica creştină de astăzi la acest punct? Încă nu!
Privitor la darul profeţiei unii privesc înapoi în istorie şi spun că el a fost lăsat pentru a ajuta pe acei credincioşi imaturi şi naivi din trecut să crească. Şi că odată ce biserica atinge o anumită vârstă şi se maturizează, ea nu mai are nevoie de acest dar. Eu nu cred în această teorie. Darul profeţiei a fost lăsat pentru a ajunge la unitatea credinţei şi la cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la măsura staturii plinătăţii lui Hristos, astfel ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi-ncolo, purtaţi de orice vânt de învăţături Noi încă nu am ajuns acolo. Noi încă n-am ajuns la plinătatea staturii lui Hristos. Ca atare darul profeţiei are încă însemnătate pentru noi astăzi.
