„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat” Matei 13:24-25
Când sămânţa care a fost semănată în această parabolă a răsărit, slujitorii gospodarului au băgat de seamă că printre firele de grâu erau şi fire de neghină. Ei au venit la stăpânul lor şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sământă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?” Stăpânul a recunoscut imediat lucrarea duşmanului. Dar El nu a răspuns în modul în care slujitorii Săi se aşteptau, prin a le porunci să smulgă neghina. El le-a spus să le lase să crească împreună până la timpul secerişului. În felul acesta ei urmau să fie în stare să deosebească grâul de neghină fără a comite vreo greşeală şi să le diferenţieze în siguranţă.
Această parabolă a lui Isus vorbeşte despre judecată. Dumnezeu a plantat în lumea noastră o sămânţă bună, dar duşmanul a venit şi a adus răul. Timpul judecăţii este timpul în care se va efectua separarea finală între bine şi rău. Această parabolă ne spune ceva despre caracterul lui Isus şi anume că El oferă timp destul grâului şi neghinei pentru a se dezvolta. El oferă destul timp ambelor seminţe pentru a se manifesta pe deplin, faţă de ele însele şi faţă de restul lumii, pentru a se putea vedea limpede care este caracterul lor.
Slujitorii puteau să recunoască destul de uşor prezenţa ierburilor şi a neghinei în holdele de grâu încă de la început. Dar ei nu aveau destule cunoştinţe ca să judece fiecare caz în mod corect. Aşa stau lucrurile şi în privinţa apariţiei păcatului în univers. Îngerii necăzuţi, şi toate fiinţele inteligente create de Dumnezeu, puteau să vadă că răzvrătirea Satanei adusese probleme. Dar pentru ca să nu existe nici un dubiu cu privire la cine constituia grâu şi cine constituia neghină, Dumnezeu a lăsat destul timp ambelor seminţe pentru a se dezvolta pe deplin, astfel încât calităţile lor să se manifeste pe deplin. Când atât binele cât şi răul urmau să se maturizeze, urma să se spulbere orice îndoială cu privire la caracterul şi valoarea fiecăreia dintre cele două părţi.
La judecată, când grâul şi neghina sunt identificate pe baza caracteristicilor lor evidente, fiecare îşi va primi răsplata cuvenită. Neghina va fi legată în snopi pentru a fi arsă. Grâul va fi adunat în hambar. Judecata descoperă întregului univers dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu, precum şi mila Sa, ce a oferit toate şansele posibile pentru pocăinţă.
