„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară… ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” 1 Petru 3:3-4
Este oare păcat să te speli pe faţă? Dar să-ţi piepteni părul? Ce părere ai despre a purta un ceas cu brăţară? Dar despre a purta o cravată? Este corect oare ca creştinii să poarte veşminte croite potrivit cu stilul curent al modei? Îi este oare permis unui creştin să arate bine? Ce părere ai despre eşarfe şi acele de păr sau de cravată? Dar despre dantele, panglici şi butoni? Este oare păcat să-ţi vopseşti părul sau să porţi o perucă? Dar să te machiezi? Dacă nu este păcat să porţi un ceas de mână, ce părere ai despre un ceas cu o piatră preţioasă? Este oare vreo diferenţă între a purta o eşarfa colorată şi a purta un lănţişor de argint la gât? Ce părere ai despre verighetă? Crezi că purtarea oricărui fel de bijuterie ar trebuisă fie interzisă?
În timp ce este adevărat că există diferite standarde în diverse părţi ale lumii, în diverse ţări şi în diverse culturi, Scriptura ne oferă nişte principii care sunt universal valabile. În Apocalipsa 12, Dumnezeu reprezintă biserica printr-o femeie. Să luăm aminte la îmbrăcămintea ei. „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap” (versetul 1).
În Apocalips 17:4 ni se descrie biserica apostaziată, care este reprezentată tot de o femeie, de data aceasta o desfrânată. Să luăm aminte la îmbrăcămintea ei: „Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era îmbodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Bineînţeles că aceste texte reprezintă nişte simboluri. Sunt unii care cred că oamenii n-ar trebui să poarte nici un fel de îmbrăcăminte, şi ei citează Apocalipsa 12:1 în această privinţă! Dar Dumnezeu ne dă învăţături specifice cu privire la nuditate în alte părţi din Scriptură. Aşadar a interpreta Apocalipsa 12:1 în felul în care acei oameni o fac este o greşeală. Ceea ce vrem să subliniem aici este contrastul dintre o îmbrăcăminte naturală, simplă, şi extravaganţă.
Care este motivul pentru care suntem supuşi unor restricţii în ce priveşte ţinuta noastră exterioară? Adevărul este că împodobirea exterioară este dovada unei lipse lăuntrice. Dumnezeu doreşte ca noi să avem podoaba lăuntrică a unui duh blând şi smerit, şi nu o împodobire exterioară care atrage atenţia asupra eului. Aplicarea acestor principii va trebui să fie făcută personal în contextul legăturii noastre individuale cu Dumnezeu.
