„Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă…” Apocalipsa 13:13-14
Ni se spune că diavolul răcneşte ca un leu. El păstrează amăgirile cele mai grozave pentru timpurile din urmă. El este hotărât să atragă de partea sa nu numai pe beţivul din şanţ, ci mai ales pe aceia care petrec mult timp pe băncile bisericii. O metodă eficace va fi folosirea a ceea ce este spectaculos.
Cei mai mulţi dintre noi suntem impresionaţi de tot ceea ce este senzaţional. Noi încercăm să ne manifestăm cât mai stoic, mai rece, dar în adâncul sufletului suntem întotdeauna impresionaţi de ceea ce este extraordinar, neobişnuit. Dacă unul dintre noi am începe să plutim către tavanul bisericii în timpul unui serviciu divin, toţi ceilalţi ar fi impresionaţi. Ar fi ceva senzaţional. Poate motivele pentru care fiecare dintre noi ar fi impresionat ar fi diferite. Indiferent de motiv, toţi ar fi impresionaţi!
Noi suntem întotdeauna impresionaţi de oferte fabuloase, de daruri generoase, şi de scurtături. Pe când eram elev am auzit, dintr-o sursă pe care o credeam de încredere, că Henry Ford urma să dăruiască o maşină Ford în schimbul unei monezi de un cent de un anumit fel. Se spunea că mai erau în circulaţie numai foarte puţine din acele monezi. Pe vremea aceea tatăl meu ţinea adunări evanghelistice în centrul unui mare oraş. Cine altul decât eu credeţi că s-a oferit să numere banii de colectă? În cele din urmă am găsit una din acele monezi. Am înlocuit-o imediat cu una obişnuită, care bineînţeles că nu valora atâta cât credeam eu că valorează cealaltă. Am expediat imediat moneda, şi am primit o scrisoare de la biroul domnului Henry Ford. Scrisoarea aceea a fost tot ceea ce am primit de la domnul Ford. În ea se exprimau regrete că mă lăsasem indus în eroare de un zvon.
Și ucenicii lui Isus au fost impresionaţi de tot ceea ce era spectaculos. Aflăm aceasta din Luca 10:17. Cei 70 de ucenici se întorc la Isus. Ei fuseseră întăriţi pentru slujire de însuşi Domnul. Lucrul de cea mai mare importanţă pentru ei părea să fie următorul: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Evenimente senzaţionale se petrecuseră chiar în faţa ochilor lor. Vă rog să-mi scuzaţi expresia, dar răspunsul lui Isus ar putea fi tradus în limbajul nostru obişnuit: „Mare scofală!” El a declarat că Satana căzuse ca un fulger din cer cu multă vreme înainte. Apoi El a încercat să atragă atenţia lor la problemele de cea mai mare importanţă în privinţa mântuirii. Trăind într-o lume care iubeşte senzaţionalul, şi noi avem nevoie să ni se reamintească întocmai ca şi ucenicilor, că vestea cea mai mare este încă vestea cea bună a mântuirii în Isus Hristos.
