„Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca Sfântă care le fusese dată.” 2 Petru 2:21
Aţi auzit vreodată istorisindu-se despre mame din alte părţi ale lumii care-şi aruncau pruncii la crocodili ca parte a închinării lor la zeii păgâni? Nu ştiu dacă aceste istorisiri sunt conforme cu realitatea, şi dacă sunt, dacă mai există încă mame care fac lucrul acesta. Un singur lucru ştiu însă, că este nevoie de foarte multă sinceritate ca să faci o astfel de faptă – este nevoie fie de foarte multă sinceritate, fie de… să nu-i spun pe nume! Este posibil ca o biată mamă păgână, venind din întunecimea păgânismului, să se găsească în procesul primirii de mai multă lumină şi adevăr de la Dumnezeu, ca şi a unei înţelegeri mai clare a ceea ce înseamnă El. Noi nu trebuie să ne apucăm să judecăm o astfel de mamă care şi-a sacrificat copilul pentru nişte zei păgâni. Noi nu avem menirea de a hotărî soarta veşnică a acelor mame. Noi putem doar deplânge acel episod din vieţile lor şi să-L lăsăm pe Dumnezeu ca să le scoată din acea situaţie. Am putea noi oare, cu tot ceea ce ştim, cu tot ceea ce înţelegem, şi cu informaţiile pe care le avem la dispoziţie, să ne alăturăm unor astfel de mame? Dacă am reuşi să ajungem cumva la convingerea că acele mame au fost cu adevărat sincere, ar fi o astfel de convingere suficientă ca să ne îndemne să facem şi noi la fel?
Noi nu avem dreptul să judecăm destinul veşnic al nimănui, şi nici să facem speculaţii cu privire la sinceritatea acelora din jurul nostru, inclusiv acelora care sunt membrii ai diverselor grupări harismatice de astăzi. Deşi în marea lor majoritate, aceste mişcări harismatice nu sunt altceva decât simple deghizări ale spiritismului, noi nu avem dreptul să judecăm pe indivizii care fac parte din acele mişcări. Un lucru este însă sigur, că aceia care întorc spatele învăţăturilor clare ale Scripturii şi se unesc cu astfel de grupuri sunt victime ale unei crude amăgiri. Dacă simţim un gol în viaţa noastră, noi putem umple acel gol în cămăruţa noastră, studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi întărind legătura noastră personală cu El.
Înţelegerea corectă a învăţăturilor Bibliei nu trebuie să trezească în noi simţăminte de satisfacţie. Ca membrii ai „bisericii rămăşiţei”, noi suntem ispitiţi să ne simţim invulnerabili. Dar adevărul este că Duhul Sfânt va fi turnat peste, şi prin aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi care au o credinţă reală în Isus Hristos, nu numai una intelectuală. Duhul Sfânt nu va fi turnat în plinătatea Sa până când majoritatea poporului Său nu va coopera cu El în această lucrare. Si dacă eu refuz să fac parte din acel grup, voi sfârşi prin a fi lăsat afară.
