„Care este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.” Ioan 3:6
Născuţi într-o lume a păcatului, noi nu avem în noi un simţământ înnăscut al bucuriei în sfinţenie sau în comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este starea naturală a păcătosului. Dar în acelaşi timp fiinţa umană este născută cu o natură de deznădăjduit de religioasă. Noi insistăm să ne închinăm la ceva. Problema noastră este că de cele mai multe ori nu ne dăm seama că acest vacuum este prezent în inima noastră pentru a fi umplut numai de Dumnezeu. Ca atare până când oamenii nu descoperă adevărul Evangheliei, obiectul închinării lor îl vor constitui lucrurile, cei din jurul lor, sau eul lor personal. Nimeni nu va fi născut din nou mai înainte ca Duhul Sfânt să-l fi condus la punctul în care să fie dezgustat de a se mai închina la orice altceva în afară de Dumnezeu. Mi s-a spus că datoria mea ca predicator era să ajut pe oameni să se convertească. Dacă acesta este adevărul, cum poate fi împlinită această datorie? Există oare ceva ce noi am putea face ca să ajutăm pe alţii să se convertească? Când vorbim despre prima noastră naştere, naşterea naturală în mod sigur că noi nu putem face vreo alegere pentru a îndrepta evenimentul în direcţia dorită de noi. Naşterea are loc, însă noi nu avem de făcut vreo alegere în privinţa acestui fapt. Când vorbim despre naşterea din nou însă, noi avem de făcut o alegere. Dumnezeu ne dă viaţă şi putere şi sănătate pentru a veni la El şi a primi ceva mai mult decât această viaţă pământească cu cei 70 de ani ai ei. El ne oferă alegerea naşterii din nou care înseamnă veşnicia.
Unul din primele lucruri pe care le putem face pentru a-i determina pe alţii să aleagă convertirea, este de a-L înălţa pe Isus în viaţa noastră. Prin înălţarea lui Isus şi prin lucrarea Duhului Sfânt care vorbeşte sufletului, descoperindu-i iubirea lui Isus, inima păcătosului este impresionată, atrasă, şi în cele din urmă zdrobită. Duhul Sfânt are un orar special pentru fiecare om. Nicodim a stat în cumpănă timp de trei ani înainte de a lua hotărârea definitivă. Dacă ar fi fost după noi, noi l-am fi băgat în apa botezului în următorul Sabat. Dar Isus a respectat orarul stabilit de Duhul Sfânt, şi la timpul potrivit după ce Isus a fost înălţat, Nicodim a răspuns în sfârşit invitaţiei de a deveni un urmaş al Domnului. A aduce o persoană la punctul de a renunţa la a se închina la obiecte, la oameni, sau la propriul eu este lucrarea Duhului Sfânt. Numai după ce Isus este înălţat prin prezentarea frumuseţii caracterului Său în vieţile noastre, vom reuşi noi să câştigăm suflete şi să convertim păcătoşi.
