Creștere în supunere

„Ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” 2 Petru 3:18

Prima fază a lucrării Duhului Sfânt este de a dovedi lumea vinovată de păcat. A doua fază este aceea de a-l converti pe păcătos. A treia este de a-l curăţi pe credincios, iar a patra, de a-l împuternici pentru slujire. În timpul lucrării de curăţire, în viaţa creştinului se dezvoltă şi se manifestă roadele Duhului. Nu darurile Spiritului sunt ceea ce ne schimbă vieţile. Ele ne sunt date cu scopul de a ne face folositori în slujba lui Dumnezeu. Vieţile noastre trebuie să fie curăţite înainte de a fi împuterniciţi pentru slujire. Când o persoană este convertită, acea persoană a ajuns la punctul în care renunţă la sine şi depinde total de Hristos. Dacă ar fi să rămână în această stare pentru restul zilelor sale, şi să depindă cu totul de Hristos şi niciodată de sine, nu ar greşi ori cădea niciodată. Atâta timp cât ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, nu cădem. Cel rău nu are putere asupra noastră. Dar în procesul de creştere, creştinii sunt foarte conştienţi de faptul că ei greşesc şi cad. Aceasta se întâmplă pentru că noi nu rămânem în dependenţă totală faţă de puterea lui Dumnezeu. Noi depindem de El doar uneori, iar alteori ne întoarcem la vechiul obicei de a ne baza pe noi înşine.

La începutul vieţii creştine, când cineva este născut din nou, el experimentează o pregustare a ceea ce Dumnezeu doreşte să realizeze cu acea persoană. Parcurgând procesul de creştere, acea persoană învaţă să depindă în mod constant, şi crescând, de puterea lui Dumnezeu. Noi suntem desăvârşiţi la naştere, atunci când suntem născuţi din nou. Crescând în credinţă, noi putem fi desăvârşiţi în acest proces. Când vom învăţa să fim dependenţi de puterea lui Dumnezeu tot timpul, şi niciodată să nu ne bazăm pe noi înşine, vom ajunge desăvârşiţi în maturitatea creştină.

Lucrarea de curăţire a Duhului Sfânt începe odată cu convertirea, şi aduce creştere prin continuă supunere. Referitor la supunere, în orice situaţie ea înseamnă totul sau nimic. Noi nu putem niciodată depinde doar parţial de Dumnezeu, iar restul să facem noi înşine. Situaţia în care avem o supunere incompletă este atunci când ne bazăm doar uneori pe Dumnezeu. Creşterea în viaţa creştină este un continuu progres către o mai constantă dependenţă de puterea Lui. Aceasta este lucrarea noastră, pentrucă, „nimeni nu se poate goli pe sine însuşi de eul personal. Noi putem doar consimţi ca Hristos să împlinească această lucrare.” Parabole p. 159. Hristos face această lucrare prin puterea Duhului Sfânt în măsura în care continuăm relaţia noastră cu El.

Citește și
Comentarii
Se încarcă...