„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” Romani 8:14
Ce este oare mai important – să încercăm să primim mai multă putere de la Duhul Sfânt ori să lăsăm Duhul Sfânt să ne stăpânească mai mult? În religiile păgâne, obţinerea puterii pare să fie ţinta. Un vraci este cineva care se presupune a fi primit cea mai mare putere a zeilor păgâni, şi în felul acesta are mai multă putere asupra celorlalţi oameni din satul lui. Însă Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. Secretul celei mai mari puteri este de a-L lăsa pe El să aibă cea mai mare putere asupra noastră. Cu cât ne predăm mai mult conducerii divine, cu cât vom depinde mai constant de El, cu atât mai mult va fi El în stare să lucreze în vieţile noastre.
Acesta este felul unic în care creştinismul abordează religia. Creştinismul nu are ca scop dominarea altora, aşa cum se întâmplă în păgânism. A permite Duhului să aibă control şi putere asupra noastră, înseamnă să ajungem la subordonare şi supunere. Aceasta aduce cu sine umilinţă. Dacă vă puteţi gândi la Duhul Sfânt cu toată puterea şi dragostea şi mila Sa, ca fiind unul din reprezentanţii Dumnezeirii, care coboară şi locuieşte în noi, acesta este în sine un gând care ne smereşte şi ne poate feri de pericolul de a deveni îmbătaţi de putere. Satana foloseşte întotdeauna puterea pe care o are, pentru ca să-i forţeze pe cei care sunt sub controlul său să-i asculte ordinele. Nu există libertate pentru cei care sunt controlaţi de puterea lui Satana. Scopul său principal este de a ţine pe toţi oamenii sub controlul său şi în sclavie pentru totdeauna. Unul dintre reperele după care putem recunoaşte religiile false este lipsa de libertate a conştiinţei. Sub directivele lui Satana au avut loc cele mai crude persecuţii, ca rezultat al încercării de a forţa minţile altora să se conformeze. Dar controlul Duhului Sfânt nu este niciodată de acest fel. Duhul Sfânt, ca parte integrală a Dumnezeirii, împărtăşeşte respectul pe care întreaga Dumnezeire o are pentru puterea omului de a alege. Omul este oricând liber să iasă de sub controlul Duhului Sfânt, şi puterea Duhului Sfânt se va manifesta în viaţa omului doar atâta timp cât el va continua să aleagă acel control.
Pe Dumnezeu nu-L interesează o credincioşie ori o ascultare falsă. Dumnezeu ştie că ascultarea nu poate fi niciodată forţată, ci doar trezită de către dragoste. În măsura în care vom răspunde dragostei Duhului Sfânt, aşa cum El încearcă să ne atragă către El, vom ajunge să cunoaştem pacea şi libertatea care vin atunci când suntem controlaţi de Dumnezeu.
