„Ce urmează deci? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.” Romani 9:15
Într-una din zilele activităţii mele ca pastor în Oregon, fiind reţinut de alte activităţi am întârziat de la un serviciu funerar pe care trebuia să-l oficiez. Încercând să recuperez din timp, mergeam cam tare pe un drum de pietriş. Deodată am constatat că pe lângă norul de praf stârnit de mine. În urma mea mai era un nor de praf. Aţi ghicit: un ofiţer de politie era pe urmele mele. După ce m-a tras pe dreapta, ofiţerul mi s-a adresat minios: „Cine te crezi de mergi aşa? La un moment dat am crezut că conduci o maşină furată.”
I-am spus cine eram şi unde mergeam. Când a auzit s-a calmat şi mi-a zis: „Nu ştiu ce să fac cu dumneata. Dacă te amendez ştirea va fi publicată în ziarul de mâine, după obiceiul locului, şi enoriaşii dumitale vor afla. Pe deasupra, nu cred că amenda va rezolva ceva oricum.”
„Aşa cred şi eu”, am răspuns eu.
După ce s-a mai clătinat de vreo câteva ori de pe un picior pe altul mi-a zis: „De data asta am să te las în pace. Vezi-ţi de drum.”
Cred că n-am respectat niciodată legile circulaţiei cu mai multă tragere de inimă decât în restul acelei călătorii. Cred însă că am manifestat acea atitudine în primul rând din cauză că până atunci nu mai fusesem niciodată tratat în felul acela de autorităţi. Ştiam ce mi s-ar fi cuvenit după lege şi aceasta mă făcea în stare să apreciez iertarea care mi se acordase.
Ilustraţia aceasta este destul de palidă însă. Potrivit cu modelul răscumpărării divine, ofiţerul nu ar fi trebuit numai să mă lase să plec. Dumnezeu nu face asta. Dumnezeu nu-şi poate permite să treacă cu vederea nici un păcat. El iartă pe păcătoşi, dar nu poate ierta păcatul. De aceea a trebuit să moară Isus. Pentru ca analogia noastră să fi fost perfectă, ofiţerul ar fi trebuit să plătească amenda el însuşi, din banii săi. Aşa a făcut Isus – El a plătit pentru noi prin jertfa Sa preţul fărădelegilor noastre.
Tocmai pentru că este un Dumnezeu iubitor. El este şi un Dumnezeu drept. Dar, pentru că este un Dumnezeu al iubirii, El este de asemeni şi un Dumnezeu al milei. Satana n-a putut pricepe aceasta. când l-a făcut pe om să păcătuiască, el s-a bucurat peste măsură. A crezut că dovedise că legea nu putea fi păzită şi că în cazul în care omului nu i se aplica pedeapsa cuvenită Satana ar fi trebuit să fie şi el iertat. Dar Isus a venit ca înlocuitor al nostru ca să ne ofere o posibilitate de salvare. Iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu s-au manifestat astfel în egală măsură.
