„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” 2 Corinteni 5:19
Tatăl şi Fiul au fost implicaţi în egală măsură în lucrarea de ispăşire. Tatăl a suferit împreună cu Fiul. El era la cruce, deşi Isus nu-I simţea prezenta. De aceea spune Pavel „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” Dumnezeu nu-Şi putea schimba legea, dar El S-a jertfit pe Sine prin Hristos.
Te-ai întrebat vreodată de ce, dacă a iubit atât de mult lumea, nu a venit aici El însuşi? De ce Şi-a trimis Fiul? Dacă eşti părinte, nici nu trebuie să dai vreun răspuns. Tatăl suferă mai mult atunci când vede pe fiul său suferind. Ți s-a întâmplat să stai lângă patul de suferinţă al unui membru al familiei, dorind din toată inima să-i poţi lua locul? Este mai greu să asişti la suferinţă decât s-o suporţi. Dacă judecăm în felul acesta putem spune că şi Tatăl a murit pentru noi împreună cu Fiul. La o parte cu ideea pagină că Tatăl era mânios şi avea nevoie de o jertfa care să-L împace.
Isus ne-a luat locul. Moartea Lui n-a fost o întâmplare. El n-a fost un simplu martir. Isus a suferit chinurile psihice ale morţii celei de a doua în locul tău şi în locul mea. Acestea au fost chinuri care i-au rupt inima, facând suferinţa fizică, prin comparaţie, aproape neglijabilă. Eu Îi mulţumesc pentru că S-a lăsat străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre, şi sunt recunoscător pentru că este un Dumnezeu al dreptăţii. Acest lucru ne dă garanţia unui viitor de o siguranţă veşnică. Sunt bucuros să constat că dreptatea Sa nu s-a manifestat în paguba milei şi iubirii Sale.
Jertfa lui Hristos este deplină şi îndestulătoare. Există iertare asigurată pentru orice persoană care răspunde invitaţiei de a veni la El pentru a primi odihnă. Şi nu-i destul să vii odată pentru totdeauna, ci în fiecare zi noi trebuie să cădem la picioarele Lui în adâncă pocăinţă şi umilinţă, acceptând din nou şi din nou jertfa Sa mântuitoare în dreptul nostru. Făcând aceasta în mod continuu, noi putem avea siguranţa vieţii veşnice, pentru că El a plătit preţul păcatului în dreptul nostru. El a murit pentru ca noi să nu trebuiască să murim. Şi pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi împreună cu El dacă acceptăm meritele Sale. Nimic din ce putem face noi nu poate adăuga ceva la plinătatea mântuirii ce ni se oferă. Contemplând iubirea Lui atotcuprinzătoare, inimile noastre vor vibra ca într-un ecou al acestei iubiri minunate. Şi El va săvârşi în noi tot ceea ce a plănuit pentru fiecare în parte, şi anume izbăvirea noastră de sub pedeapsa, puterea şi în cele din urmă prezența păcatului.
