„Căci sunt bine încredinţat căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 8:38-39.
„Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: ’Iată că sunt trei ani decând vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’” (Luca 13:6-7).
Proprietarul viei gândeşte astfel, „Acest pom ocupă locul pe care un alt pom folositor l-ar putea ocupa”. Când un pom are o mulţime de frunziş dar n-are rod, o primă decizie ar putea suna cam aşa, „Lasă-l în pace, nu face nici o pagubă.” Dar, potrivit cu pilda citată, el face de fapt pagubă, pentru că răpeşte pământul de beneficiul pe care l-ar fi adus un pom care ar fi rodit. El îl reprezintă greşit pe Dumnezeu, şi nu este numai nefolositor dar chiar o piedică.
La punctul culminant al acestei pilde, când drama este intensă şi când te întrebi dacă pomul va fi sau nu tăiat, vierul prezintă un argument. El nu intenţionează să contrazică declaraţia stăpânului, pentru că ea este corectă, şi el admite asta, dar el zice: „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.”
Aici ne sunt reprezentaţi Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul într-o unitate de scop, „Să-l tăiem (plural) oare?” Şi ei hotărăsc: „Nu. O să-l mai lăsăm şi anul acesta. O să încercăm altfel. O să-i dăm mai multe avantaje”.
Ascultă prietene. Ţi se pare cumva că ai ajuns la limita la care ai merita să fii tăiat? Ai aici dovada hotărârii lui Dumnezeu în privinţa ta în această zi de milă şi har. „Lasă-l încă. Să mai dăm un an acestui tânăr, sau bătrânului care s-a abătut de la Dumnezeu pentru atât de mulţi ani. Şi apoi încă unul, şi încă unul.”
Omul abandonează ceva sau pe cineva mult mai repede decât o face Dumnezeu. Ce Dumnezeu minunat avem! El nu ne tratează aşa cum ne tratează semenii noştri, ci continuă să ne ofere nenumărate dovezi ale harului şi iubirii Sale.
