„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.” Evrei 2:17
Isus S-a născut Dumnezeu. El S-a născut şi om totodată. De multe ori noi ne întrebăm în ce măsură a fost El om. A fost El am întocmai ca fiecare din noi? În Hristos Lumina Lumii, p. 117, ni se redau trei aspecte în care Hristos a fost întocmai ca şi noi. El a devenit om după patru mii de ani de degenerare a speciei umane. Oamenii degeneraseră în mod evident în ce priveşte puterea fizică. Isus a fost de statură mult mai mică decât Adam. El obosea la eforturi la care Adam n-ar fi obosit. Oamenii degeneraseră în privința capacităţilor mentale deasemenea. Ca urmare, Isus n-a avut capacități intelectuale atât de mari ca ale lui Adam. Acest lucru sună aproape ca un sacrilegiu, dar este adevărat. Isus a acceptat şi acest aspect al slăbiciunii la care specia ajunsese.
Al treilea domeniu în care Isus a fost mai prejos decât Adam a fost acela al tăriei morale. El n-a avut o putere de voinţă inerentă (a Lui însuşi; neprimită de la Dumnezeu), şi o tărie personală în a-Şi controla acţiunile, tot atât de mare ca a lui Adam. În Sine însuşi Isus nu valora tot atât de mult cât Adam în ce priveşte tăria morală, hotărârea şi puterea de voinţă. Isus a acceptat toate aceste handicapuri care I-au fost transmise prin intermediul legii eredităţii (HLL, p. 49). Dar aceasta n-a afectat calitatea vieţii trăite de Isus, pentru că El nu depindea de puterea voinţei omeneşti care era în El. El depindea întrutotul de puterea lui Dumnezeu. Şi aceasta a produs o mare diferenţă.
Legea eredităţii nu determină ca păcatul să fie transmis din generaţie în generaţie prin intermediul genelor şi cromozomilor. Cu alte cuvinte, dacă cineva are patima băutului nu înseamnă că fiul lui va avea o slăbiciune pentru băutură. Dar un astfel de om poate transmite slăbiciune fizică, mentală şi morală, din pricina cărora fiul său poate fi mai predispus la păcat în general.
Satana nu va putea niciodată să-L acuze pe Dumnezeu de a-I fi dat lui Isus vreun avantaj în lupta împotriva păcatului, pentru că Isus a luat asupra Sa natura umană nu sub forma în care Adam a fost creat, ci şi cu slăbiciunile şi degenerarea care au fost aduse de păcat. El Şi-a trăit viaţa în aceleaşi condiţii în care trebuie s-o trăim şi noi, şi anume depinzând de puterea lui Dumnezeu. El n-a avut nici un avantaj faţă de noi.
