Isus, un exemplu minunat

„Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” 1 Petru 2:21.

Pe tot parcursul vieţii Sale, Hristos a depins de puterea primită de sus. O trăire fără pată, minunile, Ghetsemanii şi crucea au fost realizate pe baza legăturii de credinţă pe care Isus a întreţinut-o cu Tatăl prin rugăciune.

El n-a cedat ispitei nici mărar în cuget. Aceasta este posibil şi pentru noi (Hristos Lumina Lumii, p.123). Viaţa Sa fără păcat este modelul de urmat pentru noi (ibid., p. 49). Prin ascultarea Lui de lege, Hristos a dovedit că, prin harul Său, legea putea fi împlinită de orice fiu sau fiică a lui Adam (Cugetări de pe muntele fericirilor, p. 49, 78). Dacă Isus trăieşte în noi, El nu poate trăi decât o viaţă de ascultare de lege. Noi trebuie să biruim întocmai cum şi Isus a biruit (Hristos Lumina Lumii, p. 389). „Mântuitorul a dorit foarte mult ca ucenicii să înţeleagă scopul pentru care Divinitatea S-a unit cu umanitatea… Dumnezeu Se descoperea în Hristos, pentru ca El să Se poată descoperi în ei. Isus n-a avut nici o calitate şi n-a exercitat nici o putere care să nu fie, prin credinţă, accesibilă şi omului. Urmaşii lui Isus pot trăi o viaţă tot atât de curată ca şi El, dacă se vor supune lui Dumnezeu în aceiaşi măsură.” (ibid., p. 664).

Nu permiteţi nimănui să vă spună că nu puteţi asculta în mod desăvârşit de legea lui Dumnezeu. Sunt prea multe dovezi care susţin contrariul. Şi totul porneşte de la felul de viaţă trăit de Isus, şi de la învăţăturile pe care El ni le-a lăsat cu privire la modul în care El Şi-a trăit viaţa.

Isus devine un exemplu pentru noi mai ales când considerăm problema păcatului ca pe o chestiune de relaţie şi nu de comportament. Problema de bază este legătura cu Dumnezeu, şi dependenţa de El, şi nu faptul că trebuie să ne controlăm mai bine. Exemplul lui Isus ne spune în primul rând că El şi-a trăit viaţa în totală dependenţă de Dumnezeu.

Când studiez acest subiect, mă simt ca pe un teritoriu Sfânt. Este umilitor să-mi dau seama că Isus a venit şi a trăit aşa cum eu ar trebui să trăiesc. Mă face asta să mă simt cu mult în urmă? Cu siguranţă. Mă descurajează asta? Nu, pentru că Isus mi-a dat prea multe dovezi că El mă iubeşte mult, aşa cum sunt, şi că El va continua să mă ajute să înţeleg cum a câştigat El biruinţa, astfel ca ea să fie posibilă şi pentru mine. Aceasta îmi dă curaj pentru cel puţin încă o zi.

Citește și
Comentarii
Se încarcă...