„Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga” Matei 16:25
În textul nostru de astăzi ceea ca vrea Isus să zică este că nu poţi să accepţi ceva ce îţi este dăruit şi în acelaşi timp să-l consideri ca fiind câştigat prin propriile eforturi. Aceasta este una din întrebările cheie la care noi trebuie să răspundem: Putem noi oare câştiga sau merita harul lui Dumnezeu, atât în ce priveşte îndreptăţirea cât şi în ce priveşte sfinţirea? Răspunsul este NU. Un dar nu este ceva ce se poate câştiga.
Dacă vom încerca să ne câştigăm mântuirea, vom sfârşi prin a-L pierde pe Isus. Aceasta este ilustrat în Matei 26:51-56. Este vorba despre Petru şi ceilalţi ucenici. Ei avuseseră convingerea că erau în stare să moară pentru Isus. Ei îl iubeau pe Isus. Ei lucraseră şi călătoriseră cu Isus timp de peste trei ani. Dar ei credeau că erau în stare să-şi poarte singuri de grijă. În loc să petreacă timpul din Ghetsemani veghind şi rugându-se, ei şi-au încins săbiile mai bine la brâu şi s-au culcat. Ei credeau că se pregătiseră pentru orice urgenţă. Dar să luăm aminte la comentariul din Hristos Lumina Lumii privitor la evenimentele din acea noapte. Se găseşte la pag. 697: „Ucenicii s-au îngrozit văzându-L pe Isus că se lasă legat şi luat prizonier. Ei s-au simţit jigniţi de faptul că Isus Se lăsase, şi îi lăsase şi pe ei, pradă unei astfel de umiliri. Ei nu puteau înţelege comportarea Lui, şi-L învinuiau pentru că Se supusese gloatei. Cuprins de indignare şi teamă, Petru a propus ca fiecare să se scape pe el însuşi. Urmând această sugestie, „toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit”.
Dacă eu încerc să mă mântuiesc pe mine însumi bazându-mă pe o îndreptăţire pe care încerc s-o câştig sau s-o merit, sau dacă încerc să mă mântuiesc prin ascultare şi biruinţă (sfinţire), am să sfârşesc prin a-L pierde pe Isus. Dacă vom încerca să ne facem singuri loc în peisaj, indiferent în ce aspect al mântuirii (îndreptăţire, sfinţire, sau proslăvire), aceasta va demonstra că noi vrem să ne mântuim singuri, şi în cele din urmă vom urma exemplul ucenicilor care L-au părăsit pe Isus. Este o blasfemie ca un om să încerce să fie Dumnezeu, şi să încerce să se mântuiască singur, indiferent în care aspect al mântuirii. Noi putem fi mântuiţi numai prin Isus, acceptând meritele Lui şi continuând să avem credinţă în El.
