„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” Ioan 14:15
Câţi dintre noi n-am irosit o grămadă de timp şi efort încercând din greu să ascultăm. În timp ce Isus ne spune: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi…” Adevărata ascultare, creşterea în credinţă şi biruinţa sunt prezente în mod natural în viaţa creştinului. O părere la care mulţi aderă este că îndreptăţirea este rădăcina, iar sfinţirea constituie roada. Dar dacă aşa stau lucrurile, şi pe deasupra dacă noi nu ne putem îndreptăţi prin eforturi personale, ci numai prin acceptarea îndreptăţirii care vine ca dar de la Dumnezeu, cu cât mai mult este aceasta valabil în privinţa roadei îndreptăţirii.
În Hristos Lumina Lumii, pag. 677, citim cum Isus le-a spus ucenicilor că eforturile lor nu trebuiau să se îndrepte spre a da roade, ci mai de grabă spre a rămâne lângă El. A crede că sfinţirea este rezultatul îndreptăţirii, şi, în acelaşi timp, că de la tine se aşteaptă eforturi personale în direcţia ascultării şi biruinţei, este un nonsens. Roada constituie efectul unei cauze, şi ca atare nu poţi depune efort în direcţia efectului, ci numai în direcţia cauzei.
Isus ne-a lăsat multe învăţături în privinţa roadei. Una din ele se găseşte în Matei 7:16-18: „Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune”. Luaţi seama că producerea unor roade bune se petrece în mod natural în cazul pomului bun.
Tot aşa, în Matei 23:26 Isus ne spune că dacă spălăm interiorul unui vas, şi partea din afară se va curăţi. Câţi dintre noi n-am pierdut ani de zile în a încerca să curăţim partea din afară a vasului în loc să acţionăm asupra cauzei? Dacă ne vom concentra atenţia asupra cauzei, şi vom curăţa interiorul, exteriorul va fi curăţit şi el. Acestea sunt câteva din învăţăturile simple ale lui Hristos care ne arată că ascultarea reală se manifestă în mod natural, spontan, în viaţa creştinului.
Unde este locul cooperării vom zice? Simplu. Dacă ascultarea este roada credinţei (Calea către Hristos, p. 61), atunci eforturile şi cooperarea noastră se vot direcţiona nu spre producerea de roade ci spre a deveni pomi buni. Singura modalitate de a deveni pomi buni este de a veni la Hristos zi după zi, de a-I permite Lui să înfăptuiască în noi lucrarea harului Său Mântuitor. Pe măsură ce vom face aceasta, roadele vor apare în mod natural, spontan.
