Desăvârșirea este lucrarea lui Dumnezeu

„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Filipeni 1:6

Noi nu vom deveni niciodată desăvârşiţi prin a stărui în a fi desăvârşiti. Numai stăruind asupra lui Isus, asupra iubirii Sale, asupra jertfei Sale, asupra caracterului Său fără pată, şi numai anagajându-ne în a împărtăşi semenilor noştri iubirea Lui, vom fi noi schimbaţi după chipul Său. Acela care se va ocupa cu a ajuta pe alţii să cunoască pe Isus, va fi acela care va stărui de fapt cel mai mult asupra caracterului lui Isus. Să dăm la o parte tot ceea ce a constituit o temelie străină pe care noi am zidit până acum, în loc de a zidi pe Isus, stânca mântuirii, fie că a fost vorba de îndreptăţire, de sfinţire sau de glorificare. Să-L facem din Isus temelia dependenţei noastre.

Nu lăsaţi ca subiectul desăvârşirii să vă descurajeze. În primul rând, Isus însuşi a lăsat loc pentru creştere, iar în al doilea rând, chiar dacă tu eşti desăvârşit, tu vei fi ultimul care să ştie aceasta, întrucât atenţia ta va fi atât de mult concentrată asupra lui Isus, încât tu nu te vei mai uita de loc la tine. Verificându-te să vezi cât de aproape ai ajuns de desăvârşire, eşti pe un drum primejdios. Numai uitându-te la Isus poţi fi în siguranţă.

Să ne amintim acest citat pe tot parcursul creşterii noastre spre dependenţă absolută de Dumnezeu: „Dacă în neputinţa noastră noi facem greşeli (A făcut Avraam greşeli? Da. Dar David? Da. Dar Ilie? Da. Dar ucenicii? Da.), Mântuitorul nu ne va respinge. Noi nu trebuie să ne simţim singuri nici măcar pentru o clipă. Îngerii lui Dumnezeu sunt mereu alături de noi. Mângâietorul pe care ni L-a promis Isus locuieşte în noi. Nu există nici o dificultate de neînvins pentru cei ce se încred în El pe drumul lor către cetatea lui Dumnezeu. Nu există nici un pericol din care ei să nu poată scăpa. Nu există nici o durere, nici o întristare, nici o slăbiciune omenească pentru care El să nu aibă un remediu.” – Divina Vindecare, pagina 249.

Sunt recunoscător astăzi că, deşi am nevoie disperată de harul Domnului Isus datorită multelor greşeli pe care le-am săvârşit în nevrednicia mea. El nu m-a părăsit, şi El nu te-a părăsit nici pe tine.

Să nu încercăm să coborâm standardul lui Dumnezeu la nivelul nostru. Nici să nu ne lăsăm descurajaţi de lipsurile noastre, ci, aţintindu-ne mereu privirea la Isus, continuând să ne lăsăm conduşi de El, să fim şi noi încredinţaţi ca şi Pavel, că Acela care a început în noi această bună lucrare, o va şi isprăvi.

Citește și
Comentarii
Se încarcă...