Agar

El a zis: „Agar, roaba lui Sarai, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.” (Geneza 16:8)

Sunt 29 de femei menţionate pe nume în Geneza. Printre ele găsim femei înţelepte, puternice, remarcabile, având o spiritualitate înaltă. În general, când ne gândim la Agar, nu avem pentru ea o simpatie prea mare, nu o aşezăm în vârful piramidei, ea fiind eclipsată de personaje excepţionale precum Sara, Rebeca sau Rahela. În plus, Agar nu este o femeie care să se înscrie în genealogia legământului şi poartă permanent stigmatul de „alungat”, „aruncat”, o sclavă fără valoare…

Şi totuşi, sub o lupă atentă, ce se întâmplă cu Agar este unic:

– Prima dată când se scrie că Îngerul Domnului i Se arată unei persoane este vorba despre Agar (Geneza 16:7). (În Vechiul Testament, Îngerul Domnului indică spre Domnul Isus Hristos. Atunci când se foloseşte articolul hotărât [„îngerul”], se specifică o fiinţă unică, separată de ceilalţi îngeri. El vorbeşte ca Dumnezeu, Se identifică pe Sine cu Dumnezeu sau acţionează ca Dumnezeu – Geneza 16:7-12; 21:17,18; 22:11-18; Exodul 3:2; Judecătorii 2:1-4; 5:23; 6:11-24; 13:3-22; 2 Samuel 24:16; Zaharia 1:12; 3:1; 12:8.)

– Promisiunea pe care Îngerul i-o face lui Agar – că îi va înmulţi sămânţa încât nu va putea fi numărată – este similară făgăduinţei legământului făcut cu Avraam. Dumnezeu face un legământ cu Agar (Geneza 16:10-12).

– În Geneza 16:13, Agar devine singura femeie din Biblie care Îi dă un Nume lui Dumnezeu: El Roi (Dumnezeu care mă vede).

– În Biblie, Îngerul Domnului apare în două momente în care strigă din ceruri: o dată strigă pentru Avraam (Geneza 22:11,12) şi altă dată o strigă pe Agar (Geneza 21:17).

Agar, femeia-sclavă, desconsiderată, alungată, nedreptăţită, cu demnitatea umană furată, rămâne un om de care Dumnezeu Se ocupă personal. Câtă valoare, câtă simpatie îi oferă El Roi!? Pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu care ne vede pe toţi, ne cunoaşte culmile, dar şi mizeria… şi Se ocupă personal de noi, ne arată simpatie şi ne dă valoare.

„Ea a fugit în pustie şi, pe când se odihnea lângă un izvor de apă, singură şi fără prieteni, a întâmpinat-o un înger al Domnului, în chip omenesc.” (Patriarhi şi profeţi, cap. „Încercarea credinţei”).

Ovidiu Băluță, pastor, Conferința Oltenia

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!